ICCJ: Cum poate fi revocat un ordin de protecție, dacă persoana împotriva căreia a fost emis nu e implicată într-un proces penal

Conform ICCJ (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care s-a pronunțat asupra problemei de mai sus în cadrul Deciziei nr. 50/2020, apărută luni, în Monitorul Oficial nr. 655), „în situația în care persoana împotriva căreia s-a emis ordinul de protecție nu este implicată într-un dosar penal, pentru a se dispune revocarea ordinului nu trebuie întocmită de către serviciul de probațiune o evaluare a riscului de recidivă [...]. În acest caz, instanța va efectua o evaluare proprie a existenței unui risc real pentru victima violenței domestice sau pentru familia acesteia din partea persoanei împotriva căreia s-a emis ordinul de protecție”.

Problema principală a apărut din cauză că Legea nr. 252/2013, care stabilește când poate efectua serviciul de probațiune o evaluare a riscului de recidivă, precizează că acest lucru poate avea loc „numai dacă persoana în cauză are calitatea de inculpat într-o cauză penală sau se află în executarea unei condamnări sau a unei alte măsuri prevăzute de lege” (punctul 66 din Decizia ICCJ).

Înalta Curte a continuat, precizând că, într-o situație în care cel care cere revocarea ordinului de protecție nu are calitatea menționată anterior, „serviciul de probațiune nu are competența legală de a efectua o evaluare a riscului dacă persoana împotriva căreia s-a emis un ordin de protecție nu este implicată într-o cauză penală sau nu se află în executarea unei sancțiuni penale”.

În asemenea situații, ICCJ (după cum se vede și din concluziile citate inițial) a determinat că aceeași analiză pe care ar fi făcut-o serviciul de probațiune tot trebuie făcută, însă de către instanța sesizată cu revocarea unui ordin de protecție.

„[I]nstanța nu este scutită de a efectua evaluarea riscului real pentru victima violenței domestice din partea persoanei împotriva căreia s-a emis ordinul de protecție, evaluare întemeiată pe probele dosarului, pentru a asigura protecția interesului superior al copilului sau, după caz, dreptul la viață, integritate corporală fizică și psihică al celorlalți membri ai familiei, precum și dreptul la respectarea vieții private și de familie a reclamantului”, a reținut Înalta Curte. 

Fără a intra în prea multe detalii, trebuie precizat și faptul că, deși legea aplicabilă (Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice) nu prevede, explicit, obligația pentru instanță de a face ea însăși analiza riscului menționat mai sus, acest lucru îi este impus judecătorului de către obligațiile internaționale pe care statul român le are în domeniul protecției drepturilor fundamentale ale omului (în acest caz, protecția dreptului la viață și la integritate corporală și psihică a membrilor de familie amenințați, pe de o parte, și protecția interesului persoanei care solicită revocarea ordinului la viață privată și de familie).

Celelalte condiții ce trebuie îndeplinite, conform Legii nr. 217/2013, pentru revocarea unui ordin de protecție (pe lângă cea de diminuare a riscului) sunt: 

• agresorul trebuie să fi respectat interdicțiile sau obligațiile impuse;
• agresorul trebuie să fi urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau să fi respectat măsurile de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat.

Interpretarea dată de ICCJ a devenit obligatorie din 27 iulie, de la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial.