OUG nr. 170/2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență prevede chestiuni similare OUG nr. 39/2017, găsită neconstituțională, odată cu legea sa de aprobare, la începutul acestui an. Aceeași ordonanță publicată azi mai cuprinde și modificări la Legea concurenței nr. 21/1996.
Astfel, potrivit acesteia, orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o practică anticoncurenţială interzisă prin Legea concurenței sau la nivelul Tratatului privind funcționarea UE poate solicita şi obţine repararea integrală a prejudiciului respectiv. Astfel de acțiuni se vor formula la Tribunalul București, iar termenul de prescripție, cel în care trebuie cerute aceste despăgubiri, este tot de cinci ani, cum a fost stabilit și prin vechea ordonanță.
De pildă, înțelegerile de tip cartel sunt prezumate ca producătoare de prejudicii - desigur, companiile vor putea încerca să demonstreze contrariul. În orice caz, instanța va estima cuantumul prejudiciului.
În astfel de procese vor putea fi divulgate probe care conțin informații confidențiale atunci când instanța le consideră relevante pentru acțiunile în despăgubire, dar întotdeauna cu respectarea secretului profesional. Părțile care nu vor prezenta probele cerute sau vor încerca distrugerea lor vor putea fi sancționate cu amenzi între 0,1 și 1% din cifra de afaceri (desigur, plus aspectele penale eventuale ale faptelor).
OUG 170 prevede, similar vechii ordonanțe, răspunderea în solidar între firmele care au încălcat legislația printr-un comportament comun care a prejudiciat reclamantul.
Câteva aspecte privind aplicarea în timp a OUG-ului:
- dispozițiile de drept material nu se aplică retroactiv, dar
- prevederile de procedură din OUG 170 se aplică și acțiunilor în despăgubire introduse începând cu 26 decembrie 2014.
Cum s-a ajuns aici
În 2017, Guvernul dădea o ordonanță de urgență prin care oferea un mecanism de despăgubire pentru persoanele prejudiciate de companiile care încalcă legislația concurenței, mecansim fără de care, susținea Executivul, eficiența legislației concurențiale este amenințată. Mecanismul presupunea un termen de prescripție de cinci ani pentru a cere despăgubirile în fața Tribunalului București.
OUG nr. 39/2017, cu pricina, a ajuns în Parlament, ca toate celelalte ordonanțe, pentru a fi adoptată ori respinsă. Abia în aprilie 2020, proiectul legii de aprobare a acestei ordonanțe a fost adoptat definitiv în Parlament.
Doar că a ajuns la Curtea Constituțională a României (CCR), care, prin Decizia nr. 239/2020, a constatat că toată ordonanța e neconstituțională, nu doar legea de aprobare, din cauză că nu a fost cerut un aviz al Consiliului Economic și Social (o lipsă constatată nu de puține ori de CCR) - avizul, indiferent de ce ar conține, e obligatoriu de cerut atunci când legea îl prevede.
Astfel, în urma deciziei CCR, întregul mecanism prevăzut de ordonanță a dispărut din legislație, întrucât în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei legiuitorul român nu a luat nicio măsură pentru a remedia situația prin adoptarea unui alt act normativ.
Notă: În fapt, ordonanța transpunea o directivă europeană din 2014, transpunere cu care România era deja în întârziere în 2017, când s-a dat ordonanța.
Comentarii articol (0)