UPDATE: Decizie ICCJ oficială: În litigiile pentru neplata salariilor, bugetarii se pot adresa direct instanței de contencios administrativ

„În litigiile de funcţie publică vizând obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat funcţionarului public, acesta se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi necesar ca anterior sesizării instanţei să fi solicitat angajatorului acordarea aceloraşi drepturi”, a reținut ICCJ (Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii), în cadrul Deciziei nr. 22/2020 (apărută în Monitorul Oficial nr. 1208, din 10 decembrie).

Cum spuneam și mai sus, atunci când cineva se află într-o dispută cu administrația publică și dorește fie revocarea unui act administrativ, fie emiterea unui act administrativ, acea persoană nu poate, ca regulă, să introducă o acțiune la instanța de contencios administrativ decât după ce a urmat procedura prealabilă a îndreptării solicitării, mai întâi, către organul administrativ vizat.

De asemenea, chiar dacă nu e vorba de emiterea (sau refuzul emiterii) unui act administrativ, pretențiile adresate instituțiilor publice nu pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, ca regulă, decât dacă există un refuz nejustificat (deci, prin ipoteză, e necesar ca persoana interesată să solicite, mai întâi, ceva unei instituții publice).

Abia în cazul în care problema nu s-a rezolvat prin respectarea acelei proceduri va putea petentul să introducă o acțiune la instanța de contencios administrativ.

Însă problema neplății drepturilor salariale nu vizează o contestare a unui act administrativ, după cum a reținut ICCJ în motivarea deciziei. Nu e vorba de „acțiuni îndreptate împotriva unor acte administrative emise în derularea raporturilor de serviciu, ci acțiuni directe, prin care funcționarii publici solicită obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate prin actele administrative de stabilire a salariilor de bază, precum și la plata retroactivă a unor diferențe salariale nerecunoscute de angajator” (paragraful 68 din decizia ICCJ).

Din acest punct de vedere, problema s-ar apropia, mai degrabă, de un litigiu de muncă decât de un litigiu administrativ clasic. Iar una din caracteristicile principale ale soluționării diferendelor de muncă în instanță este posibilitatea de a sesiza instanța cu o acțiune directă. Chiar dacă tot instanța de contencios administrativ rămâne competentă, problema care se pune ține de natura litigiului.

Până când ICCJ a tranșat această problemă, din actul de sesizare al Înaltei Curți reiese că instanțele care au soluționat cazuri precum cel descris aici au rezolvat problema în două feluri diferite:

• pe de o parte, s-a considerat că o situație privitoare la neplata drepturilor salariale la care reclamantul se consideră îndreptățit trebuie să fie precedată de o solicitare adresată organului obligat la plata salariului, deci abia apoi ar putea fi sesizată instanța de contencios administrativ (conform acestei orientări, e vorba de cenzurarea unui refuz nejustificat de plată a salariului, din partea organului administrativ);
• pe de altă parte, au existat și instanțe care au argumentat că bugetarul s-ar putea adresa direct instanței de contencios administrativ, fiindcă Legea nr. 554/2004 (care stabilește necesitatea procedurii prealabile) nu ar fi aplicabilă în situații de plată a salariilor bugetarilor, ci un alt act normativ (Legea nr. 188/1999), care nu prevede obligația de urmare a procedurii prealabile.

ICCJ a confirmat că cea de-a doua orientare jurisprudențială este justificată, argumentând că aceasta „relevă o respectare strictă a limitelor învestirii instanței din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată, fiind susținută, totodată, de argumente de interpretare logică și sistematică a legii” (paragraful 64 al deciziei).

Înalta Curte a continuat, referindu-se la norma din Legea nr. 188/1999, care permite acțiunile de tipul celor descrise aici, fără să fie necesară urmarea procedurii prealabile: „atunci când a dorit să facă o (...) trimitere [la procedurile specifice legii contenciosului administrativ, inclusiv la obligația reclamantului de a urma procedura prealabilă] în cadrul Legii nr. 188/1999, legiuitorul a concretizat-o printr-o formă expresă edictată în acest scop” (paragraful 67 din decizia ICCJ). În cazul litigiilor de tipul celor analizate de ICCJ, nu există o asemenea trimitere expresă.

Conflicte între bugetari și instituții publice, cu privire la plata salariilor, pot porni de la diverse cauze. Chiar în actul de sesizare poate fi găsit un exemplu. E vorba de faptul că unor bugetari li s-a plătit un salariu diferit decât cel la care considerau aceștia că aveau dreptul, în baza vechimii lor în muncă și încadrării pe un grad profesional aferent unui nivel salarial mai mare.