avocatnet.ro 
O primă diferență între cele două proceduri o reprezintă faptul că, în cazul conflictelor individuale de muncă, concilierea este opțională, decisă de comun acord între părțile implicate în conflict, iar în cazul conflictelor colective, concilierea este obligatorie.
Apoi, atunci când vorbim de declanșarea unei proceduri de conciliere, în cazul ambelor tipuri de conflicte de muncă, respectiv individuale sau colective, sesizarea pentru conciliere se face în scris. Când vorbim despre concilierea conflictelor colective de muncă, sesizarea trebuie să conțină:
- angajatorul sau organizația patronală, cu indicarea sediului și datelor de contact ale acestuia/acesteia;
- obiectul conflictului colectiv de muncă și motivarea acestuia;
- dovada că angajatorul sau organizația patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord colectiv de muncă, că nu acceptă revendicările formulate de angajați și că părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă până la o dată stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor;
- desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizația sindicală reprezentativă sau, după caz, reprezentanții angajaților.
Pe de altă parte, în cazul conflictelor colective de muncă, concilierea este organizată de Ministerul Muncii sau de inspectoratul teritorial de muncă, salariații fiind reprezentați de o delegație sindicală, formată din până la cinci membri ai sindicatelor.
De asemenea, există diferențe și în ceea ce privește termenul de începere a procedurii de conciliere. Astfel, dacă în cazul conflictelor individuale de muncă, deschiderea procedurii trebuie să se facă în cel mult cinci zile lucrătoare de la data anunțării ei, în cazul conflictelor colective de muncă, părțile sunt convocate într-un termen ce nu poate depăși șapte zile lucrătoare.
În ambele cazuri, dacă, în urma dezbaterilor, se ajunge la o soluție sau acord, conflictul de muncă se consideră încheiat.
De asemenea, în ambele cazuri se întocmește un proces-verbal semnat de către părți, în care se notează modul în care se încheie procedura concilierii, adică prin încheierea unei înțelegeri între părți sau prin constatarea eșuării ei, în cazul conflictelor individuale și rezultatul dezbaterilor sau aspectele nesoluționate, când vorbim despre conflictele colective.
După cum stabilește Legea dialogului social, conflict colectiv de muncă este cel ce intervine între angajați și angajatori, care are ca obiect începerea, desfășurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă, în timp ce conflictul individual de muncă este cel ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.
Totodată, sunt considerate conflicte individuale de muncă și conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă (CIM) ori raportul de serviciu, cele în legătură cu constatarea nulității CIM-urilor ori a unor clauze ale acestora sau cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.
Luciandumitru