Conflictul colectiv de muncă: Când și cum se declanșează și ce pot obține salariații în urma lui

Deși acest drept este garantat, nu pot constitui obiect al conflictelor colective de muncă revendicările angajaților pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ. 

Conflictele colective de muncă pot fi declanșate în următoarele situații:

• angajatorul sau organizația patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord colectiv de muncă, în condițiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;
• angajatorul sau organizația patronală nu acceptă revendicările formulate de angajați;
• părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.

Atunci când  există premisele declanșării unui conflict colectiv de muncă, organizațiile sindicale reprezentative sau reprezentanții angajaților, după caz, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizația patronală, despre această situație, precizând revendicările angajaților, motivarea acestora, precum și propunerile de soluționare.

Angajatorul sau organizația patronală, după caz, are obligația să primească și să înregistreze sesizarea și să răspundă, în scris, în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.

Obligația organizației sindicale sau a reprezentanților salariaților de a sesiza angajatorul sau organizația patronală se consideră îndeplinită și în cazul în care revendicările, motivarea și propunerile de soluționare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentanții aleși ai angajaților cu ocazia întâlnirii cu reprezentanții angajatorului ori ai organizației patronale, dacă discuțiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.

Conflictul colectiv de muncă se poate declanșa în situația în care angajatorul sau organizația patronală nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deși a răspuns, sindicatele ori reprezentanții salariaților, după caz, nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat.

De asemenea, pe durata valabilității unui contract sau acord colectiv de muncă angajații nu pot declanșa conflictul colectiv de muncă. Eventualele divergențe ori încălcări ale prevederilor contractelor sau acorduri colective de muncă vor fi soluționate fie pe cale amiabilă, fie prin intermediul instanțelor competente, nefiind totuși excluse protestele spontane care nu sunt organizate de către organizațiile sindicale sau de reprezentanții salariaților.

Conflictul colectiv de muncă se declanșează numai după înregistrarea prealabilă a acestuia:

• la nivel de unitate, organizația sindicală reprezentativă sau reprezentanții angajaților, după caz, notifică angajatorului declanșarea conflictului colectiv de muncă și sesizează în scris inspectoratul teritorial de muncă din județul în care își desfășoară activitatea angajații unității care au declanșat conflictul, în vederea concilierii;
• la nivel de grup de unități, organizațiile sindicale reprezentative vor notifica fiecărei unități membre a grupului de unități, precum și organizației patronale constituite la nivelul grupului declanșarea conflictului colectiv de muncă și sesizează în scris Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în vederea concilierii;
• la nivelul sectorului de activitate, organizațiile sindicale reprezentative vor notifica fiecărei unități în care au membri organizații sindicale reprezentative, precum și organizațiilor patronale corespondente declanșarea conflictului colectiv de muncă și vor sesiza în scris Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în vederea concilierii.

Sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris și va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni:

• angajatorul sau organizația patronală, cu indicarea sediului și datelor de contact ale acestuia/acesteia;
• obiectul conflictului colectiv de muncă și motivarea acestuia;
• dovada îndeplinirii cerințelor cu privire la declanșarea conflictului de muncă;
• desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizația sindicală reprezentativă sau, după caz, reprezentanții angajaților.

Procedura de conciliere este obligatorie, iar în termen de trei zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unități sau la nivel sectorial, respectiv inspectoratul teritorial de muncă, în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de unitate, desemnează delegatul său pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de muncă și comunică datele persoanei desemnate atât organizației sindicale ori reprezentanților angajaților, cât și angajatorului sau organizației patronale. Părțile vor fi convocate la procedura de conciliere într-un termen ce nu poate depăși șapte zile lucrătoare de la data desemnării delegatului.

Sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților desemnează o delegație formată din 2-5 persoane, care va fi împuternicită în scris să participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau de inspectoratul teritorial de muncă. Din delegația sindicală pot face parte și reprezentanți ai federației sau ai confederației sindicale la care organizația sindicală este afiliată.

Poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților angajaților orice persoană care îndeplinește următoarele condiții:

• are capacitate deplină de exercițiu
• este angajat al unității sau reprezintă federația ori confederația sindicală reprezentativă la care organizația sindicală care a declanșat conflictul de muncă este afiliată.

La rândul său, organizația patronală sau angajatorul, după caz, desemnează printr-o împuternicire scrisă o delegație compusă din 2-5 persoane care să participe la conciliere.

Delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncă, după caz, verifică împuternicirile delegaților părților și stăruie ca aceștia să acționeze pentru a se realiza concilierea. Rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părți și de delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncă. În urma dezbaterilor se poate ajunge:

• la un acord, fiind astfel încheiat conflictul de muncă
• la un acord parțial, fiind consemnate atât revendicările asupra cărora s-a realizat acordul, dar și cele rămase încă nesoluționate
• la încheierea unui proces verbal în care vor fi consemnate punctele de vedere ale părților

În cazurile în care, în urma concilierii nu s-a ajuns la un acord sau s-a ajuns la un acord parțial, conflictul de muncă poate continua prin utilizarea mijloacelor legale pe care salariații, prin reprezentanți, le au la dispoziție, respectiv medierea și/sau greva.

Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă este obligatorie/obligatoriu dacă părțile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanșarea grevei sau pe parcursul acesteia. Pentru medierea conflictelor individuale de muncă sunt aplicabile prevederile 73 alin (2) din Legea 192/2006. 

Greva reprezintă orice formă de încetare colectivă și voluntară a lucrului într-o unitate. Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii, numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.

Hotărârea și dovada îndeplinirii condițiilor obligatorii se comunică în scris angajatorului cu cel puțin două zile lucrătoare înainte. Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, și trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puțin două zile lucrătoare greva propriu-zisă. 

Greva poate fi declarată numai pentru interese cu caracter profesional, economic și social ale angajaților și nu poate urmări scopuri politice. De asemenea, salariații nu pot fi constrânși să participe sau să nu participe la grevă, fiind interzisă angajarea altor lucrători pentru a-i înlocui pe cei aflați în grevă.

Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripție se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanței încetarea grevei.

Greva poate înceta:

• prin semnarea unui acord între cele două părți;
• în situația în care mai mult de jumătate din numărul angajaților care au hotărât declararea grevei renunță în scris la grevă;
• prin admiterea cererii angajatorului de către instanța competentă.

Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se mențin doar drepturile de asigurări de sănătate.

Acest material face parte dintr-o serie de articole pe tema dialogului social. Toate materialele din serie se regăsesc aici.