Ce șanse sunt ca „Revoluția fiscală” din 2018 să fie anulată? Revenirea la vechea împărțire a taxelor salariale ar crea haos

Ce s-a întâmplat, concret, la 1 ianuarie 2018? S-a redus numărul de contribuții sociale pe care angajatorii trebuie să le plătească pentru propriii salariați. Astfel, de la șase contribuții, unele datorate atât de salariat, cât și de angajator, iar altele datorate exclusiv de angajator, s-a trecut la trei contribuții, două datorate de salariat și una datorată de angajator.

La fel ca orice ordonanță dată de Guvern, și OUG 79/2017 trebuie aprobată de Parlament prin lege pentru a continua să producă efecte. Proiectul de lege inițiat în acest sens a fost adoptat de Senat în decembrie 2017, însă de-atunci zace la comisiile Camerei Deputaților. Din cauza neaprobării prin lege a ordonanței, încă există angajatori care se tem de anularea „Revoluției fiscale”. Totuși, șansele sunt mici, pentru că mediul de afaceri nu pare să-și dorească o revenire la situația care se aplica până în decembrie 2017.

„Atâta vreme cât legea de aprobare a ordonanței încă se află în Parlament, există o șansă. Din câte am observat, ultimul aviz favorabil, cel de la Comisia juridică, a fost primit pe 19 februarie 2019. De atunci, nicio veste. De altfel, în viteză, am remarcat că mai are avize favorabile de la comisiile importante, cum este cel al Comisiei pentru politici economice, reformă și privatizare sau cel al Comisiei pentru industrii. Dar, câtă vreme nu există o lege care să certifice prevederile ordonanței, orice este posibil. Din practică, însă, nu văd această dorință de revenire la vechiul sistem al contribuțiilor sociale printre prioritățile mediului de afaceri, deci nu există nicio presiune de a rezolva această problemă”, ne-a spus Alex Milcev, Partener, liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică al EY România.

Luând în calcul stadiul actual al proiectului de lege pentru aprobarea ordonanței, nici Anca Zegrean, Coordonator al practicii de dreptul muncii la Biriș Goran, nu crede într-o anulare a „Revoluției fiscale”. Chiar dacă se vor face unele modificări punctuale, parlamentarii nu dau indicii că ar urmări restabilirea situației de acum câțiva ani.

„Față de stadiul actual al procesului legislativ, luând în considerare și avizele date de către comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților (unanim avize favorabile, inclusiv de la Comisia pentru muncă și protecție socială), în opinia mea nu se va reveni la vechiul sistem de stabilire a contribuțiilor. Cel mai probabil, forma finală va suporta câteva modificări, însă regulile principale stabilite prin OUG 79/2017, cu impact asupra relațiilor angajator - salariați, nu se vor modifica”, a opinat Anca Zegrean.

Din punct de vedere practic, o eventuală anulare a „Revoluției fiscale” ar aduce mai degrabă probleme, nu soluții. Dacă pe final de 2017 companiile au investit timp și bani pentru a se conforma noii împărțiri a taxelor salariale, anularea măsurii ar însemna o irosire de resurse.

„În cazul unei reveniri ipotetice, efectul va fi mai mult de enervare – am vorbi despre o irosire repetată de resurse, totul pentru o măsură care nu ar aduce ceva util cuiva. În plus, ar mai putea apărea o problemă: pentru că angajatorii pot modifica unilateral doar creșterea brutului, nu și scăderea lui, caz în care trebuie să negocieze cu angajatul, ne așteptăm la multe sincope. Și dificultățile vor apărea din cum este conceput contractul de muncă, din cum se va negocia și dacă reducerea, așa cum ar fi făcută, ar fi legală sau nu. Este foarte posibil, de asemenea, să apară cazuri ale unor companii care să iasă în pierdere – să fie nevoite să păstreze brutul și să crească salariul net. Ca să rezum, o eventuală revenire nu ar fi nimic altceva decât o complicație și atât”, a lămurit Alex Milcev.

Desigur, impactul concret asupra raporturilor de muncă ar putea să difere de la un angajator la altul, în funcție de felul în care părțile au procedat pe final de 2017 la modificarea salariilor. Multe companii au optat pentru niște modificări ce implicau o revenire la vechiul nivel salarial, dacă OUG 79/2017 urma să fie respinsă prin lege. Însă, în prezent, la aproape trei ani de la așa-zisa revoluție, probabil că au intervenit alte modificări salariale între părți (dacă nu chiar încetarea relației de muncă).

„Întrucât modificările salariale se pot face (potrivit legislației muncii) numai prin acordul părților (act adițional), orice revenire la vechiul sistem va implica deopotrivă acordul părților, în sensul diminuării salariilor brute. În ce măsură va fi acest lucru posibil sau nu, ar depinde de cum au reglementat angajatorii, contractual, la momentul respectiv, majorările salarile, precum și de bunăvoința părților (mai degrabă a salariaților).

Din experința mea, pot spune că multe societăți au prevăzut în actele adiționale de majorare salarială (și chiar în contractele colective de muncă încheiate începând cu 2018) faptul că majorarea se acordă în considerarea prevederilor OUG 79/2017, precum și caracterul temporar și condiționat al majorării, respectiv pe durata menținerii în vigoare a sistemului de taxare prevăzut prin OUG 79/2017.

Prin urmare, angajatorii (îngrijorați de caracterul imprevizibil al modificărilor legislative în România) au stabilit că, în cazul în care acest act normativ nu se consolidează printr-o lege de aprobare, se va reveni la vechiul salariu. Evident, dat fiind ca au trecut mai mult de doi ani, între timp veniturile brute ale salariaților au suportat și alte modificări (majorări periodice sau diminuări), în legătură directă cu tendințele de pe piață și performanțele individuale”, a punctat Anca Zegrean.

Cu alte cuvinte, revenirea la vechiul mod de împărțire a taxelor salariale ar fi destul de complicată, spune avocata, dacă salariile ar trebui ajustate astfel încât niciuna dintre părți să nu suporte pierderi.

Cum a schimbat lucrurile „Revoluția fiscală”

De la 1 ianuarie 2018, împărțirea contribuțiilor socială arată așa:

• contribuția la pensii pentru condiții normale de muncă, în cotă de 25%, ce este în totalitate în sarcina salariatului;
  • dacă este vorba de condiții deosebite de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară de 4% (deci 29% în total, salariat + angajator);
  • dacă este vorba de condiții speciale de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară de 8% (deci 33% în total, salariat + angajator);
• contribuția la sănătate, în cotă de 10%, ce este în totalitate în sarcina salariatului;
• contribuția asiguratorie pentru muncă, în cotă de 2,25%, ce este în totalitate în sarcina angajatorului.

Până la finele anului 2017, situația stătea în felul următor:

• contribuția la sănătate: cotă totală de plată de 10,7% (salariat + angajator);
• contribuția pentru concedii medicale: cotă totală de plată de 0,85% (doar angajatorul);
• contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale: cotă totală de plată între 0,15% și 0,85% (doar angajatorul);
• contribuția la pensii: cotă totală de plată între 26,3% și 36,3% (salariat + angajator);
• contribuția la șomaj: cotă totală de plată de 1% (salariat + angajator);
• contribuția pentru creanțe salariale: cotă totală de plată de 0,25% (doar angajatorul).

Practic, contribuțiile pentru pensii și sănătate au trecut total în sarcina salariatului, iar contribuțiile pentru concedii medicale, accidente de muncă și boli profesionale, șomaj și creanțe salariale au fost comasate în contribuția pentru muncă, aflată în sarcina angajatorului.

Impozitul pe venit a fost (și încă este) în sarcina salariatului, acesta făcând parte din taxele salariale.

Indiferent că vorbim de situația aplicabilă până la 31 decembrie 2017 sau de situația aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, angajatorul este cel care calculează, reține, declară și plătește la stat taxele salariaților săi.