„Utilizarea serviciului extern presupune existența altei entități juridice decât angajatorul, iar expertul în legislația muncii este angajatul societății de prestări servicii externe”, a clarificat, la solicitarea avocatnet.ro, Serviciul de comunicare, mass-media și relații cu publicul din cadrul MMPS.

Cei de la Voicu Filipescu au atras recent atenția asupra acestei neclarități, indicând că exista riscul ca angajatorul să nu poată externaliza 100% activitatea de resurse umane și HR, dacă erau șanse ca acel expert în legislația muncii să fie salariat al angajatorului.

„Din redactarea textului legal nu reiese în mod clar dacă, în situația contractării serviciilor externe specializate în resurse umane şi salarizare, este necesar ca expertul în legislaţia muncii ce coordonează această activitate să fie angajat în mod direct de către angajatorul care apelează la această alternativă sau acesta trebuie să fie efectiv angajat al prestatorului de servicii (coordonând activitatea prestatorului, în general). Așadar, ramâne de clarificat dacă soluția contractării unui astfel de serviciu prezintă, într-adevăr, avantajul externalizării în întregime a activității de resurse umane ori angajatorii vor trebui, totuși, să se asigure că în cadrul acestora există cel puțin un expert în legislaţia muncii (chiar ca poziție distinctă în organigramă)”, scria sursa citată într-o alertă apărută zilele trecute.

Trebuie precizat că apelarea la serviciul extern specializat este una dintre cele trei opțiuni incluse recent în Codul muncii pentru organizarea activității de salarizare și resurse umane, conform Legii 213/2020. Celelalte două sunt asumarea de către angajator a acestor atribuții și desemnarea unuia sau mai multor salariați care să se ocupe de activitatea respectivă.

Deși specialiștii interpretau că, practic, în acest fel s-a introdus o obligație pentru angajatori de a se conforma uneia dintre cele trei variante, cei de la MMPS ne-au spus că angajatorii sunt liberi să-și organizeze cum vor activitatea de salarizare și HR.

„Prin reglementările Legii 213/2020, pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 - Codul Muncii, se conferă un drept angajatorului, nu o obligație. (...) Angajatorii au posibilitatea să-și organizeze activitatea de resurse umane și prin alte modalități stabilite de ei”, au explicat cei din minister tot la solicitarea noastră. Cu alte cuvinte, angajatorii pot folosi și alte variante neacoperite actualmente de Codul muncii, aceștia nefiind limitați la cele trei opțiuni amintite.