- prin asumarea de către angajator a atribuțiilor specifice;
- prin desemnarea unuia sau mai multor angajați cărora să li se repartizeze, prin fișa postului, atribuții privind activitatea de resurse umane și salarizare;
- prin contractarea unor servicii externe specializate în resurse umane și salarizare, care să fie coordonate de un expert în legislația muncii.
Ce înseamnă asta? Fiecare angajator ar trebui acum să facă o evaluare internă, ca să se asigure că activitatea sa de resurse umane și salarizare este organizată în limitele impuse de Codul muncii, scrie sursa citată: „În acest context, noile dispoziții legale ar implica o evaluare internă, la nivelul angajatorilor, a modalității în care activitatea specifică de resurse umane este organizată, pentru a se asigura că cerințele Codului muncii sunt adresate în mod corespunzător”.
Prima variantă implică faptul că atribuțiile de HR și salarizare sunt îndeplinite chiar de către conducere (de exemplu, dacă angajatorul este o persoană fizică). Dacă de această activitate se ocupă altcineva din firmă, atunci ar trebui desemnați în mod formal să se ocupe de acele treburi (desigur, numai dacă desemnarea n-a fost făcută deja până acum).
„Asumarea activității de către angajator ar presupune desfășurarea activității de resurse umane în mod direct de către conducerea angajatorului. În caz contrar (când persoane care nu sunt în conducere au astfel de atribuții), ar trebui desemnați în mod formal angajații cu atribuții de resurse umane și salarizare (în măsura în care aceste chestiuni nu au fost deja reglementate prin contractul de muncă și fișa postului)”, opinează cei de la Voicu Filipescu.
Referitor la grupurile de companii, este nevoie, de asemenea, de o analiză, mai ales dacă activitatea de resurse umane și salarizare e îndeplinită de o entitate a grupului.
„Ar trebui analizat dacă mai este fezabilă prestarea activității de resurse umane și salarizare de către entități din grup, ca servicii integrate, având în vedere că serviciile externe contractate trebuie să fie servicii specializate în resurse umane și salarizare. În măsura în care se va dori menținerea unei astfel de abordări, entitatea care oferă servicii de resurse umane către afiliații acesteia va trebui să se asigure că îndeplinește condițiile legale prevăzute de Codul muncii”, este detaliat în alertă.
Cu privire la serviciul extern de salarizare și HR, specialiștii atrag atenția că textul Legii 213/2020 este neclar. Adică expertul în legislația muncii trebuie să fie salariat al angajatorului care apelează la serviciul extern sau trebuie să fie salariat al serviciului extern și să-i coordoneze la modul general activitatea?
„Așadar, rămâne de clarificat dacă soluția contractării unui astfel de serviciu prezintă, într-adevăr, avantajul externalizării în întregime a activității de resurse umane ori angajatorii vor trebui, totuși, să se asigure că în cadrul acestora există cel puțin un expert în legislaţia muncii (chiar ca poziție distinctă în organigramă)”, mai arată avocații.
Activitatea făcută de contabili e o a patra variantă
Există numeroși angajatori care se bazează actualmente pe contabili externi pentru a rezolva activitatea proprie de salarizare. Serviciile prestate de asemenea profesioniști independenți sau de firmele de contabilitate sunt, astfel, nepermise de-acum? Pe scurt, nu.
Așa cum redacția noastră deja a subliniat, informația fiind confirmată ulterior de poziția oficială a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din Romania, contabilii au voie prin actul normativ ce le reglementează profesia să se ocupe de activități ce țin, în mare, de salarizare.
Mai precis, Ordonanța Guvernului 65/1994 prevede că expertul contabil poate face activități de evidență electronică a personalului, de salarizare, de organizare administrativă și informatică, certificare de informații, date și documente. Iar contabilul autorizat poate face activități de evidență electronică a personalului și de salarizare.
În plus, având în vedere și că noile reguli introduse de Legea 213/2020 nu sunt corelate cu vreo amendă, rezultă că există și această a patra variantă (neoficială) de organizare a activității de salarizare.