Din 3 octombrie au intrat în Codul muncii câteva aspecte ce țin de organizarea activității de resurse umane și salarizare (mai precis, prin Legea nr. 213/2020). O nouă prevedere legală le impune firmelor să adopte pentru aceste activități una din trei variante: să organizeze la nivel intern aceste activități, fie prin asumarea de către angajator a atribuțiilor specifice, fie prin desemnarea unuia sau mai multor angajați cărora să le repartizeze, prin fișa postului, atribuții privind activitatea de resurse umane și salarizare, ori să apeleze la servicii externe specializate în resurse umane și salarizare (dar care să fie coordonate de către un expert în legislația muncii).
Ce înseamnă asta? Fiecare angajator ar trebui acum să facă o evaluare internă, ca să se asigure că activitatea sa de resurse umane și salarizare este organizată în limitele impuse de Codul muncii, potrivit specialiștilor.
Cu privire la serviciul extern de salarizare și HR, specialiștii atrageau atenția imediat după ce a apărut noua lege că textul Legii 213/2020 este neclar. Adică expertul în legislația muncii trebuie să fie salariat al angajatorului care apelează la serviciul extern sau trebuie să fie salariat al serviciului extern și să-i coordoneze la modul general activitatea?
Ministerul Muncii ne-a răspuns însă destul de prompt pe acest subiect: „Utilizarea serviciului extern presupune existența altei entități juridice decât angajatorul, iar expertul în legislația muncii este angajatul societății de prestări servicii externe”.
De fapt, au confirmat cei de la minister pentru redacția avocatnet.ro, angajatorii pot organiza activitatea de salarizare și resurse umane atât folosind variantele din Codul muncii, cât și apelând la alte variante disponibile pe piață: „Prin reglementările Legii 213/2020, pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 - Codul Muncii, se conferă un drept angajatorului, nu o obligație. (...) Angajatorii au posibilitatea să-și organizeze activitatea de resurse umane și prin alte modalități stabilite de ei”.