UPDATE: Amenzile pentru încălcarea dreptului concurenței nu pot fi plătite la jumătate din minimul legal

„Dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale (...) nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenţei în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, a reținut ICCJ (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă), în cadrul Deciziei nr. 72/2020.

Prevederile la care s-a referit Curtea (cele din cadrul Legii nr. 203/2018) stabilesc că, inclusiv în situațiile în care un act normativ nu prevede expres posibilitatea de plată a amenzii la jumătate din minimul legal, în termen de 15 zile de la momentul înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, beneficiul oricum se aplică. Însă nu și în privința amenzilor date pentru încălcarea legislației din domeniul concurenței.

Motivul pentru care ICCJ a ajuns la această concluzie ține, în principal, de efectivitatea dreptului Uniunii Europene (unul din principiile de bază ale acestui sistem de drept, care se referă la faptul că normele în cauză trebuie să fie aplicate astfel încât să își atingă scopul pentru care au fost adoptate).

În acest caz, regulile de concurență sunt norme de importanță fundamentală în Uniunea Europeană (în concret, pentru buna funcționare a pieței interne sau pentru apărarea consumatorului, printre altele), iar o scădere radicală a amenzii aplicabile, prin luarea în considerare a regulilor interne menționate mai sus, ar face inefectiv efectul disuasiv al sancțiunilor contravenționale pentru nerespectarea normelor de concurență. 

„[E]fectul disuasiv al amenzii aplicate pentru încălcarea normelor în materie de concurență poate fi asigurat doar printr-o interpretare și aplicare a normelor de executare a sancțiunilor în acord deplin cu prevederile ce reglementează procedura de aplicare și individualizare a sancțiunilor reglementate de Legea nr. 21/1996 (Legea concurenței - n. red.), iar aplicarea (normelor ce permit plata amenzii la jumătate din minimul legal, la modul general - n. red.) ar echivala, în fapt, cu neaplicarea amenzii, determinând ca descurajarea și corectarea conduitei ilicite să fie golite de conținut”, a reținut ICCJ (paragraful nr. 115 al Deciziei).

E important de menționat, aici, că interpretarea ICCJ este relevantă pentru forma prevederii din Legea concurenței care stabilea cuantumul amenzii ce putea fi aplicată până la 16 octombrie 2020. Până în acel punct, amenda minimă prevăzută legal era de 0,5% din cifra de afaceri totală, iar maximul era de 10% din aceasta. Ulterior datei de mai sus, prevederea a fost modificată prin OUG nr. 170/2020. De atunci, aceasta nu mai are un minim, ci doar plafonul de 10% din cifra de afaceri (iar, acum, e prevăzut expres faptul că vorbim de cifra de afaceri totală mondială).

Prin raportare la vechea formă a Legii concurenței a fost criticată situația existentă până în octombrie și de către Consiliul Concurenței: „[d]acă s-ar aplica această regulă, de a achita jumătate din minim, am ajunge în situația în care o companie care a fost sancționată cu 10% din cifra de afaceri pentru o încălcare gravă a legii, cum este participarea la un cartel sau abuzul de poziție dominantă, ar plăti o amendă de 0,25%, deci de 40 de ori mai mică. În acest fel, activitatea noastră de sancționare și corectare a comportamentului ilicit ar fi total ineficientă și golită de conținut, încălcându-se legislația europeană în domeniu pe care avem obligația de a o respecta în calitate de stat membru”.