"În sensul prezentei legi (...) telemuncă - forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor", prevede chiar la început Legea nr. 81/2018 (Legea telemuncii).
Dacă activitatea a putut fi mutată "în online", dar salariații vin în continuare la birou sau, mai corect spus din punct de vedere legislativ, la locul de muncă stabilit în contract, atunci nu se cheamă că lucrează în regim de telemuncă.
Telemunca presupune neapărat că, în perioada stabilită (mai sus, formularea, "în mod regulat"), munca se desfășoară într-un alt loc decât cel organizat de angajator. În mod normal sau, mai bine spus, într-o perioadă "nepandemică", acel loc ar putea fi la fel de bine și o cafenea pe care telesalariatul o frecventează zilnic, nu neapărat domiciliul/locuința. Legea le dă posibilitatea părților să decidă asupra locurilor de desfășurare a telemuncii (pot fi, de asemenea, mai multe, potrivit legii - "locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, convenite de părți").
Prin urmare, dacă, de exemplu, în cazul unei școli sau grădinițe private, cadrele angajate încă desfășoară activitate, dar prin intermediul tehnologiei, de la distanță, cu copiii, din moment ce acestea sunt în continuare în incinta unității de învățământ respective nu se cheamă că fac telemuncă.
Reamintim că telemunca presupune o modificare contractuală, ce trebuie de asemenea transmisă autorităților, chiar dacă în perioada acesta Guvernul a stabilit că poate fi impusă și nu mai e nevoie de consimțământul salariatului (telemunca fiind rezultatul acordului părților, în general).