Drepturile romilor erau apărate deja, înainte de apariția legii antițigănismului, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului

1. Moldovan și alții contra României (12 iulie 2005)

Discutăm, probabil, de cel mai notoriu caz al României care a ajuns la CEDO, în ceea ce privește tratamentele (sau lipsa de reacție, din partea statului, la tratamente ale unor alte persoane) îndreptate împotriva romilor. În acea situație, a izbucnit, în 1993, un conflict între niște romi care locuiau în Hădăreni (județul Târgu-Mureș) și sătenii de acolo. În acel context, a murit un sătean, iar ceilalți (alături de câțiva polițiști) au vrut să se răzbune pe romi. Așa că au mers, în seara zilei în care s-au petrecut evenimentele, la casele romilor și le-au cerut să iasă. Când romii au refuzat, grupul respectiv de săteni și polițiști au ars una din casele celor ce se ascundeau. Mai mult, doi romi au fost omorâți în bătaie, iar ceilalți au murit în incendiu.

Însă sătenii nu s-au oprit acolo, urmând ca în aceeași seară și în zilele următoare să ardă mai multe case de romi din sat, împreună cu alte lucruri ale acestora. În toată această situație, poliția nu a făcut nimic pentru a preveni atacurile - nemaivorbind de participarea unor polițiști în activități.

Ulterior, autoritățile au refuzat să tragă la răspundere agenții de poliție implicați în faptele de mai sus. Mai mult, au existat, în nenumărate rânduri, referiri la stilul de viață al romilor și la onestitatea acestora, inclusiv în cadrul unor hotărâri judecătorești date ulterior unor solicitări ale victimelor. S-a considerat că astfel de chestiuni duc la concluzia că exista un tratament discriminatoriu față de romi.

În analiza situației, CEDO a reținut că acțiunile (precum și inacțiunile) autorităților și ale statului, în general, erau motivate de considerente rasiale. S-a constatat că a avut loc o încălcare a mai multor drepturi din Convenție, inclusiv interdicția discriminării.

Fără a intra într-o prezentare completă a încălcărilor, merită menționat că a avut loc o nerespectare a interdicției tratamentelor degradante, inumane și a torturii (drept care implică și obligații în sarcina statului de a preveni asemenea tratamente, din partea particularilor).

O asemenea încălcare a Convenției denotă, probabil, cele mai criticabile și degradante acțiuni la care poate fi supusă o persoană. Astfel, constatarea unei nerespectări a acestei interdicții pune statul într-o situație foarte dezavantajoasă, inclusiv din perspectiva reputației internaționale a acestuia, nu doar juridic (în ceea ce privește răspunderea față de persoanele ale căror drepturi sunt încălcate).

2. Stoica c. României (2008)

Cazul acesta e interesant pentru că, deși probabil mai puțin cunoscut decât precedentul, e un exemplu clar unde abateri de la Convenție au fost motivate de considerente rasiale. În primul rând, în cadrul izbucnirii unui conflict în fața unui bar (în Gulia, sat ce apaține de Dolhasca, Suceava), între niște romi, pe de o parte, și poliție, viceprimarul din Dolhasca, precum și niște agenți de pază, pe de alta, cel care a adresat plângerea Curții (un băiat de 12 ani la momentul evenimentelor, care era și el de etnie romă) doar trecea pe acolo.

El fusese recent operat la creier și, doar pentru că se afla în zona unde a izbucnit conflictul, a fost atacat de poliție și bătut. Mai mult, loviturile primite au fost în zona capului, deși cel atacat strigase că fusese operat de curând. Toată această situație avusese loc în contextul în care viceprimarul le ceruse expres polițiștilor să atace romii aflați acolo. 

Chiar dacă situația de fapt era un pic neclară, din cauza felului cum au prezentat faptele cele două părți implicate în proces (reclamantul, respectiv Guvernul), o investigație medicală a reclamantului a demonstrat că acesta fusese lovit și avea pe corp urme ale unor lovituri cu obiecte dure.

Între timp, deși au primit solicitări în acest sens, autoritățile penale au refuzat să înceapă urmărirea penală împotriva polițiștilor implicați în evenimente, fiindcă au considerat că nu existau suficiente dovezi care să confirme existența unor fapte de natură penală. Mai mult, au refuzat să audieze anumiți martori care susțineau că reclamantul ar fi fost lovit de poliție, din cauză că au considerat declarațiile acestora ca fiind neconvingătoare și chiar contradictorii.

E important de precizat că, în cursul evenimentelor, au avut loc mai multe situații în care etnia reclamantului și a celor care se aflau în fața barului a fost scoasă în evidență. Chiar autoritățile au declarat că anumite lucruri se întâmplaseră fix din cauza etniei celor prezenți în fața barului.

Curtea a considerat că, în cazul acesta, au avut loc două încălcări ale Convenției: pe de o parte, o încălcare a dimensiunii procedurale a articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante), în sensul că statul nu a demarat o investigație efectivă în ceea ce privește evenimentele care au avut loc.

În același timp, s-a considerat că, împreună cu încălcarea de mai sus, a avut loc și o discriminare, motivată de considerente rasiale. Pe de o parte, Curtea a scos în evidență datoria statului de a cerceta dacă, în situații de violență, au existat motivări rasiale. Pe de altă parte, s-a considerat că, oricum, era de datoria statului să demonstreze lipsa unei discriminări, având în vedere declarațiile autorităților și ignorarea unor martori.


3. Lingurar c. României (2019)

Cel mai recent caz, Lingurar c. României, poate fi considerat și un exemplu în care reputația României a fost puternic afectată de evenimente care au fost considerate ca denotând o formă de discriminare sistemică împotriva romilor. Potrivit Open Society Justice Initiative, vorbim de primul caz în care Curtea a folosit termenul de „profilare etnică”, în ceea ce privește acțiunile poliției.

În esență, totul a pornit de la anumite razii care au fost făcute în casele unor romi, din cauza profilării etnice de care vorbeam mai sus. Mai multe despre felul cum au avut loc evenimentele și, mai ales, faptul că raziile au fost făcute la niște persoane care nu fuseseră violente, în trecut, am scris aici.

Potrivit Curții, „maniera în care autoritățile au justificat și au executat razia poliției arată că poliția își exercitase puterea în mod discriminatoriu, așteptându-se ca reclamanții să fie infractori din cauza originii lor etnice. Comportamentul însuși al reclamanților a fost extrapolat dintr-o percepție stereotipă pe care o au autoritățile în privința comunității rome în ansamblu. Curtea consideră că reclamanții fuseseră vizați din cauză că erau romi și din cauză că autoritățile percepeau comunitatea romă ca anti-socială și infracțională. (...) [D]eciziile de a organiza razia poliției și de a folosi forța împotriva reclamanților erau luate pe considerente bazate pe etnia reclamanților. Autoritățile au făcut automat legătura între etnicitate și comportamentul infracțional, prin urmare profilurile etnice elaborate pentru reclamanți erau discriminatorii” (paragraful 76 din Decizie).

În ceea ce privește decizia Curții, și în acest caz s-a considerat că a avut loc o violare a interdicției tratamentelor inumane și degradante (atât pe fond, din cauza tratamentului propriu-zis aplicat de poliție, cât și procedural, din cauza unor investigații subsecvente insuficiente) și a interdiciției discriminării.

Probabil că evenimente precum cele de mai sus au fost printre motivele care au determinat apariția legii pentru prevenirea antițigănismului, intrată în vigoare în primele zile din 2021.