Modificarea salariului minim în cazul angajaților în șomaj tehnic și a contractelor de muncă suspendate

Modificarea adusă Codului muncii prin Legea 298/2020 (24 decembrie 2020) clarifică o serie de aspecte privind indemnizațiile acordate salariaților ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate pe durata suspendării temporare a activității și/sau a reducerii acesteia ca urmare a decretării stării de asediu sau stării de urgență.

Astfel, salariații afectați beneficiază, pe perioada suspendării contractelor individuale de muncă în baza art. 52 alin. (1) lit. c) și f), de o indemnizație plătită din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cuantum de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în vigoare, pe toată durata menținerii stării de asediu sau stării de urgență, după caz (art. 53^1 alin 1 - C. muncii).

În același timp, art. 11 prevede că în contractul individual de muncă, drepturile nu pot fi stabilite sub nivelul minim prevăzut în acte normative, art. 260 alin. (1) și 264 alin. (4) fac referire la sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării nivelului salariului minim brut pe țară garantat în plată.

Deși salariul minim a fost majorat, pe perioada suspendării clauzele contractului individual de muncă nu pot fi modificate pe perioada suspendării. Inclusiv art. 49 face referire la regimul juridic al contractelor individuale de muncă suspendate:

Art. 49 alin. (2) - „Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator. În situația contractelor suspendate conform art. 52 alin. (1) lit. c) sau f) care se încadrează în condițiile menționate prevăzute  de art. 53^1 alin (1) și (18), „(...) plata indemnizației este acordată numai de la data suspendării contractului individual de muncă în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) sau f).”

Art. 49 alin (3) - „Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne”.

Astfel avem atât dreptul salariatului de a beneficia de indemnizația de 75%, cât și dreptul angajatorului de a deconta, în beneficiul salariatului, respectivele sume de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu respectarea plafonului maxim (75% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în vigoare), dar și a celui minim (75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat). Totodată, avem și obligația angajatorului de a solicita Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă acordarea indemnizației pentru salariații afectați, de a vira, după calcularea și reținerea contribuțiilor și a impozitului, indemnizația netă cuvenită acestora, dar și de a vira la bugetul de stat contribuțiile și impozitul calculat și reținut.

Analizând aceste aspecte, dar și definiția venitului (75%) cuvenit salariaților pe perioada suspendării contractului de muncă conform (exclusiv în baza art. 52 alin. 1 lit. c sau f), constatăm că nu ne aflăm în prezența plății unui salariu, ci a unei indemnizații, fiind incidente dispozițiile art. 49 alin. (3), respectiv alte  drepturi și obligații ale părților prevăzute de actele normative.

Sigur, situația salariaților al căror salariu a fost, la data suspendării, cel minim brut pe țară garantat în plată anterior intrării în vigoare a HG 4/2020 (2.230 lei), este de natură să le afecteze veniturile dacă ne raportăm la actualul salariu minim, însă o modificarea a salariului ar implica încetarea suspendării contractului și re-suspendarea acestuia, ținând cont de dispozițiile art. 4 alin (1) lit. e), respectiv cel târziu în ziua anterioară datei suspendării/datei încetării suspendării.

Cu alte cuvinte, dacă luăm ca dată de referință 13 ianuarie, încetarea suspendării trebuia transmisă cel târziu în data de 12 ianuarie, modificat salariul, iar în data de 13 ianuarie trebuia transmisă re-suspendarea care, la rândul său era valabilă începând cu data de 14. Oricum am calcula aceste termene, o zi tot nu este acoperită de suspendare, acela fiind și momentul, singurul moment, în care putea fi modificat salariul.

Este evident că acest lucru poate fi făcut pe toată durata suspendării, chiar și ulterior datei de 13 ianuarie (nefiind posibilă operarea retroactivă a încetării suspendării și a re-suspendării), însă cel puțin o zi contractul de muncă nu va fi suspendat. În situația în care încetarea suspendării și re-suspendarea ar fi transmise retroactiv, angajatorii pot fi sancționați cu amendă între 5.000 și 8.000 de lei.

Prezenta situație a contractelor de muncă suspendate pe perioada stării de alertă a fi necesitat o clarificare, poate chiar prin actul normativ prin care s-a majorat salariul minim. Chiar dacă discutăm despre un ajutor acordat sub forma unei indemnizații, trebuie să avem în vedere faptul că  suspendarea contractelor de muncă afectează atât un număr considerabil de salariați, dar și de angajatori cărora fie le-a fost suspendată activitatea sau o parte dintre activitățile pe care desfășurau, fie au fost afectați de măsurile restrictive impuse în contextul epidemiologic.

În concluzie, angajatorii au de ales între două variante pentru a nu fi afectate veniturile nete ale salariaților care au contractele de muncă suspendate:

1. Majorează indemnizația conform art. 53 alin (1) care prevede un plafon minim (indemnizație ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat), suportând diferența din bugetul propriu, respectiv 75% din cei 70 de lei reprezentând diferența dintre cele două salarii minime, raportate la numărul de zile lucrătoare aferente (aproximativ 32,5 lei/salariat pentru perioada 13 – 31-ianuarie și ulterior 52,5 lei/lună/salariat).
2. Încetează suspendarea (transmitere în Revisal în ziua anterioară), prin aceeași decizie majorează salariul la nivelul prevăzut de HG 4/2021 și ulterior suspendă contractul de muncă conform art. 52 alin. (1) lit. c) sau f) și transmite în Revisal cel târziu în ziua anterioară suspendării.
3. Varianta 2, dar cu majorarea salariului prin act adițional, ca urmare a negocierii conform dispozițiilor C. muncii.