Apariția OUG 111/2021 și introducerea unor facilități pentru angajatorii care sunt obligați să-și reducă ori să-și suspende activitatea ca urmare a efectelor COVID-19 și care decid să suspende contractele de muncă ale salariaților a căror activitate este afectată, în condițiile prevăzute de art. 52 alin (1) lit. c) din Codul muncii înseamnă că firmele pot deconta indemnizațiile de șomaj tehnic din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Analizând dispozițiile art. 52 alin (1) lit. c) din Codul muncii, observăm că suspendarea contractelor individuale de muncă se face din inițiativa angajatorului, în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare și nu presupune încetarea raportului de muncă.
La baza acestei suspendări trebuie să se regăsească unul dintre motivele menționate de Codul muncii, fiind asimilate și cele prevăzute expres în prezent de OUG 111/2021, beneficiarii indemnizațiilor fiind salariații angajatorilor pe perioada întreruperii temporare a activității, total sau parțial, în contextul creșterii incidenței răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al măsurilor pentru diminuarea impactului tipului de risc prevăzute de hotărârile Guvernului pentru prelungirea stării de alertă pe teritoriul României.
Este prevăzută expres și situația salariaților angajatorilor a căror activitate a fost suspendată ca urmare a anchetei epidemiologice efectuate de direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, cu excepția salariaților aflați în concediu medical și care primesc indemnizația de asigurări sociale aferentă.
Astfel, angajatorii a căror activitate a fost suspendată ca urmare a anchetei epidemiologice pot suspenda contractele individuale de muncă și vor acorda salariaților afectați o indemnizație de 75% din salariul de bază, indemnizație pe care o pot deconta de la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Deși cuantumul indemnizațiilor de care beneficiază salariații este același, OUG 111/2021 reglementează situația suspendării contractelor individuale de muncă din inițiativa angajatorului pe perioada stării de alertă și are la bază, limitativ, făcând trimitere direct la acestea, efectele produse de coronavirusul SARS-CoV-2.
Codul muncii, în cadrul art. 531 , reglementează situația suspendării raportului de muncă din inițiativa angajatorului pe durata stării de urgență sau de asediu și are caracter general, fără a indica în mod expres o situație, dar nu și în cazul stării de alertă.
Analizând atât conținutul celor 19 alineate ale acestui articol, cât și dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, observăm că legiuitorul a făcut trimitere la dispozițiile alin (1) din cadrul art. 531, respectiv la situația în care angajatorul are inițiativa suspendării contractului de muncă în condițiile prevăzute de primul alineat, respectiv starea de urgență sau de asediu.
Alin (19) al art. 531 impune angajatorilor care au avut inițiativa suspendării contractelor individuale de muncă în condițiile art. 52 alin (1) lit. c) și f) să nu desființeze locurile de muncă ocupate de salariații care au fost afectați de această măsură, dar numai în cazul în care aceștia au beneficiat de indemnizația prevăzută de art. 531 alin (1).
În aceste condiții, dispozițiile art. 531 alin (19) au în vedere exclusiv situațiile în care salariații au avut contractele individuale de muncă suspendate în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare sau pe durata suspendării temporare a activității și/sau a reducerii acesteia ca urmare a decretării stării de asediu sau stării de urgență și au beneficiat de indemnizația prevăzută de art. 531 alin (1), pe durata menținerii stării de asediu sau stării de urgență, după caz.