Concediu medical 2021: Cum îţi poţi lua liber de la muncă pentru problemele medicale

Conform OUG nr. 158/2005, persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţiile aferente dacă:

• realizează venituri din desfăsurarea unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum şi alte venituri asimilate salariilor;
• realizează în România veniturile descrise mai sus de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale;
• beneficiază de indemnizaţie de şomaj, potrivit legii.

Concediile medicale și indemnizațiile la care astfel de persoane au dreptul sunt:

• pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii;
• pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă;
• concediul pentru accidente de muncă și boli profesionale;
• pentru maternitate;
• pentru îngrijirea copilului bolnav;
• de risc maternal.

Dacă pentru unele dintre aceste afecţiuni este necesar un stagiu minim de cotizare la sistemul de asigurări de sănătate, pentru altele a fost eliminată condiţia stagiului de cotizare, respectiv de şase luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. Pentru eliberarea unor dintre concediile medicale de incapacitate temporară de muncă este nevoie să fie prezentată o adeverință de la angajator din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni.

Această adeverinţă şi, implicit, stagiul minim de cotizare a fost eliminat pentru concediile şi indemnizaţiile medicale acordate pentru bolile infectocontagioase din grupa A, în care este inclusă şi boala provocată de virusul COVID-19, pentru măsura izolării sau carantinării, pentru urgenţele medico-chirurgicale, tuberculoză, cancer şi SIDA.

În cazul concediilor medicale eliberate de un medic specialist, a fost eliminată necesitatea validării concediului medical şi de către medicul de familie. Astfel, din vara anului trecut, concediile medicale eliberate de medicii specialişti pot fi predate direct angajatorului, fără ştampila medicului de familie. 

Iată care sunt tipurile de concedii medicale şi indemnizaţiile aferente lor:

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă se acordă în cazul bolilor obişnuite sau accidentelor în afara muncii. De asemenea, aici sunt încadrate şi concediile acordate celor diagnosticaţi cu SIDA, cancer sau tuberculoză.

Pentru incapacitate temporară de muncă se acordă un concediu de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire. Indemnizaţia de concediu medical pentru boală obişnuită este de 75% din baza de calcul care, în cazul angajaţilor, se determină ca medie a veniturilor brute lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.

 Totuşi, concediul poate fi și mai lung, în cazul anumitor boli cardiovasculare, stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, concediul este de un an, în intervalul ultimilor doi ani. 

De asemenea, cei care suferă de SIDA sau cancer primesc concediu medical iniţial de un an şi jumătate, schimbare apărută în februarie 2020. În cazul bolnavilor de TBC, concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe toată perioada de tratament până la vindecare, indiferent de durata acestuia. În cazul acestor afecţiuni, indemnizaţia este de 100% din baza de calcul. 

Totodată, cuantumul indemnizaţiei este de 100% din aceeași bază de calcul pentru urgenţele medico-chirurgicale.

Concediile pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă

Un astfel de concediu li se acordă pentru prevenirea îmbolnăvirilor, în cazul bolilor infectocontagioase din grupa A, și recuperarea capacității de muncă persoanelor care au de suferit accidente de muncă sau boli profesionale.

Acestea pot beneficia de: 

• indemnizație pentru reducerea timpului de muncă: aceasta se acordă pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordă asiguraților care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă. Cuantumul este egal cu diferența dintre baza de calcul (care se determină ca în cazul concediul anterior prezentat) și venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de muncă, fără a depăși 25% din baza de calcul.
• concediu și indemnizație pentru carantină/izolare sau pentru boli infectocontagioase din grupa A, unde este încadrat şi COVID-19: acestea se acordă asiguraților cărora li se interzice continuarea activității din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcția de sănătate publică. În ceea ce privește indemnizația, aceasta este de 100% din aceeași bază de calcul. Mai multe detalii despre eliberarea concediilor medicale pentru carantină şi izolare regăsiţi în acest articol.
• tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare: în acest caz, asigurații aflați în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament balnear și de recuperare a capacității de muncă, pe baza biletului de trimitere, în condițiile prevăzute în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Durata tratamentului balnear este între 15 și 21 de zile, în funcție de cum stabilește medicul curant.

Concediul de maternitate 

Acesta se acordă pentru sarcină și lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice. În această perioadă se acordă și indemnizație de maternitate.

În concret, e vorba de două perioade diferite: cea pentru sarcină se referă la 63 de zile înainte de naștere, în timp ce pentru lăuzie se referă la 63 de zile după naștere. De asemenea, concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata obligatorie a concediului de lăuzie să fie de minim 42 de zile calendaristice.

În privința cuantumul indemnizației, aceasta este de 85% din aceeași baza de calcul.

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Acesta se acordă în scopul îngrijirii copilului bolnav în vârstă de până la şapte ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani. 

În plus, în cazul copilului cu afecțiuni grave, asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 16 ani.

În ceea ce privește cuantumul pentru acest concediu, acesta este de 85% din baza de calcul menționată când am detaliat primul tip de concediu.

Concediul de risc maternal

Acesta se acordă, conform Ordonanței de urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, dacă la locul de muncă al unor salariate gravide, care au născut recent sau care alăptează există riscuri pentru securitatea sau sănătatea acestora sau riscul apariției unei repercusiuni asupra sarcinii sau alăptării.

De asemenea, o altă condiție pentru acordarea unui astfel de concediu este dacă una din salariatele de mai sus nu poate scăpa de riscurile respective, prin modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru sau prin repartizarea pe alt post de lucru fără riscuri pentru sănătatea ori securitatea sa.

În acest caz, se acordă un concediu de cel mult 120 de zile, cu o indemnizație de 75% din baza de calcul.

Concediul pentru accidente de muncă și boli profesionale

Conform Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, persoanele care suferă accidente de muncă sau boli profesionale beneficiază de un concediu și de o indemnizație. 

Totuși, ce sunt, mai exact, accidentele de muncă? Conform Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, accidentele de muncă sunt: vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin trei zile calendaristice, invaliditate ori deces.

În privința concediului, durata acestuia este de 183 de zile. Totuși, această perioadă se poate prelungi cu până la 90 de zile, în situații temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale și profesionale a asiguratului, la propunerea medicului specialist.

În ceea ce privește cuantumul indemnizației, aceasta este de 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele șase luni anterioare manifestării riscului (sau, pentru cazuri de urgențe medico-chirurgicale, de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele șase luni anterioare manifestării riscului).