Noua formă a art. 25 alineatul (4), litera f1) din Codul fiscal nu mai face referire la anexa II din Lista UE cu jurisdicții necooperante fiscal, potrivit OUG nr. 13/2021, apărută vineri în Monitorul Oficial (modificarea se aplică de la data publicării): „f1) cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa I din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru tranzacţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2021, numai în situația în care cheltuielile sunt efectuate ca urmare a unor tranzacții care nu au scop economic”.
Ca urmare a intrării în vigoare, de curând, a Legii nr. 296/2020, în Codul fiscal intrase o nouă categorie de cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit, definite astfel: „cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacții cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa I și/sau anexa II din Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.
Nu anexa I a acestei liste punea însă probleme în raport cu noua prevedere din Codul fiscal referitoare la cheltuielile nedeductibile, ci anexa II. Aici regăsim două state cu care unele firme din România au destul de multă activitate - Turcia, în primul rând, dar și Australia. La momentul actual, ca urmare a modificării din Codul fiscal, orice cheltuială rezultată din tranzacții cu o entitate din Turcia ori Australia este considerată nedeductibilă.
A doua chestiune importantă cuprinsă în recenta OUG cu privire la situația creată în urma Legii 296 este că acele cheltuieli care, sub imperiul Legii nr. 296/2020 au fost considerate nedeductibile, sunt reîncadrate ca deductibile.
„Pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa II din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, reprezintă cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul I al anului 2021, respectiv pentru determinarea rezultatului fiscal al anului 2021 în cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de declarare și plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul contribuabililor care intră sub incidența art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015”, scrie, mai exact, în art. III al ordonanței 13.
„În baza informațiilor disponibile pânã acum, niciun alt stat membru nu a adoptat mãsuri similare împotriva jurisdicțiilor incluse în anexa II din Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale.
Ministerul Finanțelor dorește sã clarifice faptul cã, în contextul raportãrii aranjamentelor transfrontaliere conform Directivei UE 2018/822 (cunoscutã sub numele de DAC 6), prin noțiunea de jurisdicții necooperante se face referire doar la țãrile din anexa I a Listei UE privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, a informat la final de ianuarie MFP, într-un comunicat de presă, când anunța pregătirea măsurii.