Salariații pot primi de la angajatori bani neimpozabili pentru plata creșelor și grădinițelor. Clarificări ale specialiştilor privind acordarea banilor

Prin Legea nr. 239/2020 care a modificat Codul Fiscal, au fost introduse unele facilităţi fiscale pentru angajatorii care efectuează cheltuieli cu educaţia timpurie, dar şi pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și tehnic, învățământului dual preuniversitar și universitar. 

Conform unui ghid elaborat de ANAF, companiile care efectuează cheltuieli cu educaţia timpurie scad aceste costuri din impozitul pe profit datorat, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil al salariatului. În cazul în care suma depăşeşte impozitul pe profit datorat, diferenţa va fi scăzută, în ordine, din impozitul pe salarii reţinut de companie, din TVA-ul sau accizele datorate.

De asemenea, important de ştiut este că aceste sume acordate salariaţilor nu sunt venituri impozabile. Totodată, conform Legii 296/2020, pentru aceste sume nu se datorează nici contribuții sociale pentru pensii și sănătate.

Educația timpurie este reprezentată de forma de învăţământ preuniversitar de nivel antepreşcolar (respectiv, creşele, unde copiii înscrişi au între 0 şi trei ani) şi învăţământ preşcolar (mai exact, grădiniţele, unde copiii înscrişi au vârste între trei şi şase ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.

Specialişti ai EY România au explicat, într-o conferinţă de fiscalitate organizată în ianuarie de avocatnet.ro, că suma maximă de 1.500 lei/lună per copil de angajat poate fi folosită pentru deducerea impozitului pe profit doar dacă salariatul are cheltuieli. Mai exact, doar dacă salariatul plăteşte lunar o sumă de bani, indiferent de sumă şi indiferent dacă este vorba de creşă/grădiniţă de stat sau privată, pentru copilul/copiii său/săi, angajatorul poate să îi ofere o sumă de bani pentru acoperirea acestor costuri, însă în limita a 1.500 lei pe lună per copil de salariat. 

Notă: Dacă salariatul are costuri lunare de 600 de lei cu grădiniţa copilului său, angajatorul îi poate oferi doar 600 lei. Pe de altă parte, dacă grădiniţa salariatului presupune un cost lunar de 2.500 lei lunar, angajatorul îi poate oferi, pe baza acestei legi, doar 1.500 lei. 

Dacă salariatul nu are costuri cu educaţia timpurie, adică la creşa sau grădiniţa frecventată de copiii săi nu plăteşte nimic, nici angajatorul nu va putea oferi vreo sumă de bani deoarece nu are bază pentru care să obţină credit fiscal şi, astfel, să facă această deducere din impozit.

Totuşi, există o serie de aspecte care nu sunt clarificate de lege. Printre acestea se numără şi faptul că nu se specifică dacă salariatul poate face un decont la angajator, pe baza unei facturi fiscale, privind cheltuielile pe care le are, sau dacă angajatorul trebuie să facă un contract cu unitatea de educaţie timpurie. Specialiştii EY afirmă că, în lipsa unor precizări exacte, ambele variante pot fi luate în calcul.

„Sumele trebuie achitate de persoana juridică pentru plasarea copiilor angajatului. Nu este clar dacă le achită direct către unitatea de educaţie timpurie sau le achită salariatul (părintele) şi urmează să se efectueze un decont de către aceasta, după ce achită suma către unitatea de educaţie timpurie. Aşa cum este menţionat în Codul Fiscal, din punctul nostru se poate accepta fie factură emisă direct pe numele contribuabilului (angajatorului - n.red.), fie salariatul achită suma în cauză şi întocmeşte decont”, au explicat reprezentanţii EY.

De asemenea, nu există clarităţi legate de tipul de cheltuieli din unitatea de educaţie timpurie ce pot fi deduse în acest mod, respectiv dacă există o separare între costurile ce ţin de educarea, îngrijirea şi supravegherea preşcolarilor şi cele plătite pentru activităţile opţionale, care nu sunt cele introduse prin curricula educaţională (de exemplu: cursuri de limbi străine, activităţi sportive, informatică etc) şi care reprezintă costuri separate.

Un aspect interesant de care angajatorii trebuie să ţină cont dacă aleg să ofere acest beneficiu salariaţilor săi este că legea nu prevede niciun fel de limitare a numărului de salariaţi pentru care se pot face aceste cheltuieli. Însă, specialiştii EY recomandă angajatorilor consultarea unui specialist în dreptul muncii dacă se confruntă cu o situaţie în care mai mulţi salariaţi se află în poziţia de a avea în îngrijire copii înscrişi în unităţi de educaţie timpurie pentru a nu crea discriminări între aceştia.

Angajatorii trebuie să mai ştie că această prevedere a Legii 239 poate fi acordată salariaţilor al cărui copil nu a împlinit încă vârsta de şapte ani. După vârsta de şapte ani a copilului, aceste cheltuieli nu mai sunt deductibile.