Aplicarea efectivă a facilităților fiscale pentru educația timpurie a fost amânată ceva timp, iar Guvernul a decis spre final de 2023 să și modifice reglementarea propusă inițial și a cărei aplicare a fost pusă sub semnul întrebării în ultimii ani.
Ce înseamnă educație timpurie, înainte de toate? Conform Legii învățământului preuniversitar, educaţia timpurie (3 luni-6 ani) e formată din învăţământul antepreşcolar (3 luni-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), ambele cuprinzând grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare. Creșele și grădinițele sunt unitățile de educație timpurie pe care le avem în vedere în contextul acestei facilități fiscale.
Facilitatea constă în faptul că sumele suportate de angajator pentru plasarea copiilor angajaţilor proprii în unităţi de educaţie timpurie, în limita stabilită de acesta, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil, sunt considerate venit neimpozabil și sunt scutite și contribuții sociale (și cu condiția ca, alături de alte avantaje, să se încadreze în plafonul global lunar de 33%). Neimpozabilitatea și scutirea de contribuții se aplică, în acest plafon de 1.500 de lei/lună/copil, nu doar sumelor avansate de angajator, ci și celor plătite direct de angajat, dar pe baza documentelor justificative prezentate de angajat.
De asemenea, la angajatorii care aplică impozitul pe profit, sunt listate în rândul cheltuielilor sociale cu deductibilitate limitată sumele achitate de contribuabil pentru plasarea copiilor angajaţilor în unităţi de educaţie timpurie.
Limitări la acordare. Pe de o parte, suma se acordă unui singur părinte, la un singur angajator, prin prezentarea unei declaraţii pe propria răspundere din partea părintelui. În situaţia în care desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori, angajatul are obligaţia să declare că nu beneficiază de astfel de plăţi de la un alt angajator.
Implementarea la nivel intern. Nu vorbim de facilități la care angajații au un drept absolut, ci de facilități la care angajații au dreptul dacă angajatorii lor pot să suporte financiar atare cheltuieli. Dacă angajatorul își propune să ofere un atare beneficiu, e bine de știut că el ar trebui să se regăsească menționat în politica de beneficii a companiei și că nu se pot face discriminări între angajații aflați în situații similare. Aceste aspecte au fost subliniate de specialiști și cu ocazia primei tentative de aplicare a acestei facilități. Pentru că legea fiscală nu stabilește ce documente justificative ar trebui să prezinte angajații care avansează banii pentru serviciile contra-cost ale creșelor și grădinițelor, e de așteptat ca fiecare angajator să procedeze cum consideră necesar.
„În actuala formulare, aplicarea reglementărilor cu privire la educația timpurie nu ar necesita existența unor norme. Astfel, indiferent de cine face plata, direct de către angajator sau de către salariatul care va deconta sumele ulterior, considerăm că ar putea fi necesare următoarele documente:
- certificatul de naștere al copilului;
- adeverința privind înscrierea copilului la gradiniță sau contractul încheiat cu unitatea de educație timpurie;
- dovada că unitatea de educație timpurie este autorizată să funcționeze;
- documentul justificativ al plății;
- declarația pe proprie răspundere a salariatului din care să rezulte:
- faptul că celălalt părinte nu beneficiază de această facilitate fiscală;
- faptul că salariatul nu mai beneficiaza la alt angajator de
această facilitate fiscală”, punctează Cristina Mihalache, Associate Manager, Tax People Services KPMG, într-un material recent publicat.
Totodată, merită subliniat că această facilitate fiscală nu se poate oferi atunci când nu există cheltuieli propriu-zise cu creșa ori grădinița. Mai exact, dacă un angajat are copilul înscris la o grădiniță privată și pentru ale cărei servicii plătește lună de lună poate beneficia de noua facilitate fiscală, unul care nu are costuri cu grădinița la care este înscris copilul său nu poate să beneficieze de aceste facilități pentru că lipsește tocmai elementul central: cheltuiala cu educația timpurie -- chiar dacă amândoi au copii la grădiniță.
Și, de asemenea, angajatorii pot decide să suporte sume inferioare plafonului din Codul fiscal, adică mai puțin de 1.500 de lei.