Nota redacției: Autorul face referire la un proiect de ordonanță de urgență pe care îl pregătise Ministerul Muncii toamna trecută și în care se prevedea că accidentul de traseu nu va mai fi considerat accident de muncă - mai multe despre acest proiect și parcursul său legislativ, aici.
Accidentul de traseu face parte din categoria accidentelor de muncă, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în actele normative incidente. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o legătură între eveniment și relația de muncă.
Pentru a fi considerat accident de muncă, evenimentul trebuie să se fi produs:
- în timpul deplasării către și de la locul de muncă, pe durata și traseul specificate în momentul completării fișei individuale de instruire;
- accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
- accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoana juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
- petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde își încasează salariul și invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unității;
- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la dispoziție de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din întreprindere sau unitate și invers;
- accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri;
- accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegați pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara granițelor țării, pe durata și traseul prevăzute în documentul de deplasare.
Chiar și cazul accidentelor de circulație produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt și persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridică sau fizică la care sunt angajați accidentații va anunța de îndată inspectoratul teritorial de muncă din județul în raza căruia s-a produs accidentul.
Este pertinentă îngrijorarea angajatorilor cu privire la încadrarea în categoria accidentelor de muncă a evenimentelor petrecute în afara locurilor de muncă organizate de către aceștia, dar trebuie amintit că angajatorul nu poate fi răspunzător pentru conduita ori atenția salariaților, ci are obligația de a oferi o instruire adecvată și suficientă astfel încât salariații să-și însușească toate normele de protecție care au drept scop protejarea integrității lor.
La fel de discutabilă este și situația în care, odată cu adoptarea pe scară largă a plății salariului prin transfer bancar, salariații se află în situația în care pentru a intra fizic în posesia salariului, trebuie să se deplaseze la un bancomat. Acesta poate fi sau nu în proximitatea locului de muncă organizat de către angajator sau, în contextul în care tot mai multe activități se desfășoară în acest moment în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, este aproape imposibil de anticipat locul din care salariatul își va încasa fizic salariul ori dacă va face sau nu acest lucru.
Prin „locul din care își încasează salariul organizat de către angajator” se poate înțelege inclusiv bancomatul băncii cu care angajatorul are încheiată o convenție privind plata drepturilor salariale, cu condiția ca acesta să se afle fie în proximitatea locului de muncă al angajatorului, fie pe traseul către și dinspre locul de muncă stabilit și declarat în prealabil. Au existat o serie de discuții pe marginea acestui subiect, însă atunci când există o convenție între angajator și banca prin intermediul căreia sunt achitate drepturile salariale, se poate interpreta că ne aflăm în situația unui loc de plată a salariului organizat de angajator, în colaborare sau prin intermediul unui terț (banca).
La fel de discutabil este și modul în care se poate aduce în discuție accidentul de traseu în condiții de telemuncă sau muncă la domiciliu, cu excepția cazurilor în care, din dispoziția angajatorului ori conform înțelegerii părților, anumite activități implică cel puțin o deplasare în legătură cu relația de muncă.
Tot în categoria accidentelor de traseu intră și evenimentele care au avut loc în timpul deplasărilor pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, dacă a fost respectat atât traseul, cât și durata normală de deplasare.
În privința accidentelor „de traseu”, chiar dacă nu pot controla toate aspectele care pot genera un accident sau incident periculos, angajatorii au obligația de a asigura o instruire adecvată și suficientă salariaților, astfel încât aceștia, în primul rând să conștientizeze toate posibilele pericole, dar să-și și însușească normele și modul de prevenire al evenimentelor care pot genera vătămarea violentă a organismului în afara locurilor de muncă organizate de către angajator. În același timp, legiuitorul face referire atât la legătura dintre posibilul eveniment și relația de muncă, cât și la un traseu și la traseul și timpul normal de deplasare.
Astfel, un eveniment care s-a produs în afara locului de muncă, pe un traseu care nu are legătură cu relația de muncă și/sau depășește durata normală a deplasării ori nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 lit. g), respectiv art. 30 din Legea 319/2006, se consideră a fi accident în afara muncii.