Având în vedere că a fost, în sfârșit, finalizată o schimbare importantă cu privire la accesarea Fondului special de garantare a creanțelor salariale (în esență, o simplificare a procedurii), atunci când angajatorul intră în insolvență, s-ar putea ca, pe viitor, mai mulți bani să fie extrași din acest cont de către acei angajați ai căror angajatori au intrat în insolvență. E important, în acest caz, să reamintim, în primul rând, că angajatorii care se redresează și ies din procedura insolvenței sunt obligați să restituie banii folosiți din Fondul special de garantare de către salariați. De asemenea, discutăm și despre principalii parametri ai acestui fond special.
După cum am arătat și
aici (și
aici), zilele acestea a avut loc, prin OUG nr. 9/2021, o modificare a procedurii speciale pe care trebuie să o urmeze salariații (sau administratorul/lichidatorul, după caz), ca să obțină plata creanțelor salariale pe care le datorează angajatorul aflat în insolvență. Mă refer la o procedură specială, pentru că e vorba de acoperirea acelor creanțe din Fondul special de garantare.
Acest lucru înseamnă că, pe viitor, Fondul - și banii conținuți în acesta - ar putea fi accesat de mai mulți salariați ai căror angajatori intră în proceduri de insolvență.
Logica pentru care există acest fond e de a le limita, pe cât posibil, salariaților expunerea la riscurile insolvenței angajatorului lor.
Doar că, așa cum modificarea gradului de risc la care se expune o parte înseamnă, în esență, transferarea acestuia altcuiva, și aici vorbim de un proces care implică un impact asupra unei alte părți, alta decât cea de la care se transferă riscul - în cazul de față, angajatorul fiind partea la care se transferă o parte din risc. Lucru care, de fapt, presupune o serie de obligații din partea angajatorului, atât anterioare intrării în insolvență (dacă acest lucru are loc), cât și ulterioare, în cazul redresării și ieșirii din procedură.
Principalul lucru de punctat, care se aplică înainte - și indiferent - de intrarea în insolvență a angajatorului, e că acesta datorează o contribuție obligatorie statului, iar
o parte din această contribuție se duce la fondul de garantare a creanțelor salariale. Mai exact, din contribuția pe care o datorează angajatorul (
2,25% din salariul brut al fiecărui angajat), 15% se duce la Fondul special de garantare. Însă suma nu e, neapărat, blocată la acest cuantum. Pentru că procentul poate fi modificat, anual,
prin legea bugetului de stat.
În ceea ce privește procedura ce trebuie urmată de salariați, când angajatorul intră în insolvență,
am detaliat mai multe aici despre pașii relevanți ce trebuie urmați.
Angajatorul s-ar putea gândi că asta e tot, în acest punct. Ori afacerea merge bine și nu intră în insolvență - iar acolo se oprește totul. Ori, dacă intră în insolvență, salariații obțin plata creanțelor salariale din Fondul special de garantare.
Însă nu se oprește acolo totul. Pentru că, dacă angajatorul se redresează și, în consecință, se pronunță închiderea procedurii de insolvență, acesta trebuie
să returneze banii pe care i-au primit salariații din Fondul special de garantare. Termenul în care acest lucru trebuie să se întâmple, potrivit Legii nr. 200/2006, este de
șase luni de la momentul pronunțării hotărârii de închidere a procedurii.
Mai mult, același act normativ care a simplificat procedura de accesare a banilor din Fond, pentru salariații ai căror angajatori au intrat în insolvență, a introdus o obligație suplimentară pentru aceștia din urmă. Ei trebuie să plătească
și dobândă pentru sumele suportate din Fond, dacă acestea depășesc contribuția lor la Fond (parte din contribuția asiguratorie, la care m-am referit mai sus).
Atenție! Dobânda e datorată doar pentru ceea ce excede contribuția angajatorului la Fondul de garantare a creanțelor salariale. În ceea ce privește cuantumul efectiv al acesteia, ea se calculează la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în vigoare la data efectuării plății creanțelor salariale.
Contribuția asiguratorie la muncă e singura contribuție socială obligatorie pe care o datorează angajatorul. Ea trebuie declarată și plătită lunar la Fisc, pentru veniturile salariaților.