Guvernul vrea să treacă la declarații fiscale precompletate, dar specialiștii spun că s-ar putea merge chiar mai departe

Săptămâna trecută, la o conferință de fiscalitate organizată de NNDKP, un reprezentant al Ministerului Finanțelor a lansat ideea declarațiilor fiscale precompletate. Acesta a spus că a fost întrebat de premierul Florin Cîțu în cât timp ar fi posibil așa ceva în România. Răspunsul? Poate chiar destul de curând, pe măsură ce procesul de digitalizare devine realitate.

„La nivel de microîntreprindere, dacă legăm casele de marcat și o să avem facturarea electronică, cred că o să avem toate datele ca să le transmitem [contribuabililor declarații fiscale precompletate]. La momentul acesta avem o viziune cu privire la unde vrem să ajungem. Aici vrem să ajungem - să avem declarații precompletate și decizii cu cod de bare pe care să și le plătească, pe mail, contribuabilul”, a explicat Alin Chitu, secretar de stat la Ministerul Finanțelor.

Însă ce ar însemna asta pentru contribuabili? De principiu, întregul proces de pregătire a declarațiilor fiscale ar necesita un efort mai redus din partea firmelor. În unele cazuri, obligația de raportare ar putea dispărea cu totul.

„Pentru contribuabil, s-ar simplifica semnificativ procesul de pregătire a declarațiilor fiscale, iar pentru unii (cei care nu desfășoară operațiuni de comerț intra-Unional și internațional), s-ar putea elimina complet. Fiscul ar putea identifica și combate în timp real tranzacțiile frauduloase. Oricum, declarațiile precompletate nu pot să fie un scop în sine. Scopul ar fi creșterea colectării pentru stat și ușurarea plății taxelor pentru contribuabili”, a explicat, la solicitarea avocatnet.ro, Alexandru Aparaschivei, Partener, NNDKP Consultanță Fiscală.

Cu alte cuvinte, vorbim de o inversare a rolurilor actuale din relația Fiscului cu contribuabilii. Nu contribuabilul întocmește declarația, ci Fiscul. Contribuabilul doar se asigură că informațiile din declarații sunt corecte.

„Pregătirea de către Fisc a unor declarații fiscale precompletate ușurează într-o anumită măsură activitatea contribuabilului, dar nu elimină complet funcția de raportare. Practic, acest lucru poate să implice o inversare a rolurilor între administrația fiscală și contribuabil, în sensul în care autoritatea fiscală pregătește, de exemplu, decontul de TVA, dar contribuabilul trebuie să verifice și să se asigure că nu s-au produs erori, să valideze corectitudinea informațiilor incluse în declarația precompletată de Fisc. Pe scurt, contribuabilul trebuie să auditeze raportarea primită de la Fisc”, a spus, tot pentru redacția noastră, Georgiana Iancu, Partener și coordonatorul Departamentului de taxe indirecte, EY România.

Există deja țări în care declarațiile fiscale precompletate reprezintă o practică obișnuită. Din punctul acesta de vedere, nu vine Guvernul acum să reinventeze roata, dar cu siguranță că preluarea practicii ar aduce câștiguri ambelor părți implicate. Cum este posibil? Prin corelarea informațiilor obținute de autorități din mai multe surse. La noi, Fiscul s-ar putea folosi, de exemplu, de informațiile generate după implementarea SAF-T și a facturării electronice și după conectarea caselor de marcat.

„În țările în care operează sistemul declarațiilor precompletate (Danemarca, Suedia), administrația fiscală, nu contribuabilul, este inițiatorul declarațiilor fiscale pe veniturile personale, pentru o majoritate a contribuabililor, utilizând o gamă largă de informații din surse terțe și alte informații deținute de Fisc, relevante pentru afacerile fiscale ale fiecărui contribuabil. În țările în care aceste aranjamente au fost stabilite, declarațiile precompletate sunt trimise contribuabililor fie pe suport de hârtie, fie în format electronic, pentru confirmarea lor sau, dacă este necesar, pentru a obține orice informații suplimentare necesare pentru a permite efectuarea unei evaluări finale”, a completat Inga Țîgai, Director Tehnologie și Transformare Fiscală, EY Europa de Sud-Est.

În cel mai bun caz, s-ar putea ajunge chiar la eliminarea declarațiilor fiscale

Alexandru Aparaschivei de la NNDKP a precizat că procesul de digitalizare ar putea duce la rezultate chiar mai bune decât cele urmărite (această posibilitate există, cel puțin atât se poate spune). Cu alte cuvinte, deși se urmărește trecerea la declarații fiscale precompletate, volumul de informații generat de implementarea celor trei proiecte amintite mai sus ar putea face declarațiile precompletate inutile. S-ar putea trece direct la eliminarea declarațiilor.

„La noi, autoritățile au anunțat că atât SAF-T, cât și facturarea electronică sunt de interes. Dacă facturarea electronică va fi implementată prima, atunci Fiscul va putea precompleta decontul de TVA cu informațiile privind tranzacțiile locale, dar și cele intracomunitare (primite prin declarația recapitulativă 390), eliminând declarația privind livrările și achizițiile efectuate în România (declarația 394), deoarece va deveni redundantă. SAF-T va permite eliminarea declarațiilor fiscale (probabil integral), deoarece informațiile furnizate vor permite autorității să știe/poată calcula/verifica taxele de plată/rambursat. Astfel, nici nu va mai fi necesară transmiterea de declarații fiscale precompletate contribuabililor”, a detaliat partenerul de la NNDKP.

Mai exact, facturarea electronică ar implica existența unei platforme administrate de Fisc în care vânzătorii și clienții pot schimba facturi electronice pentru operațiunile locale (în format XML). Specialistul a dat exemplul Italiei, care a implementat cu succes o astfel de platformă prin care Fiscul controlează toți pașii de la emiterea facturii și până la primirea acesteia. SAF-T, însă, va duce lucrurile la un cu totul alt nivel, pentru că la stat vor ajunge informații (tot în format XML) precum tranzacții, TVA, balanțe, extrase de cont sau facturi.

„Contribuabilii transmit informații autorității fiscale într-un format predefinit de tip XML, pe care autoritatea fiscală îl poate procesa cu ușurință prin sisteme automate și care poate să indice fraude și riscuri fiscale. Astfel, autoritatea fiscală ar putea să intervină precis, într-un timp scurt. Informațiile de transmis includ date referitoare la tranzacții per tip, total sumă de TVA, sumele de rambursat/reportat șamd, balanțe, registrul jurnal, extrase de cont, facturi de vânzări/achiziții. În alte țări (de exemplu, Polonia), acest tip de raportare a permis eliminarea declarațiilor fiscale tradiționale. Deci, nici n-au mai fost necesare declarațiile fiscale precompletate”, a lămurit Alexandru Aparaschivei.

Georgiana Iancu de la EY spune, totuși, că efectele implementării SAF-T vor putea fi estimate abia după ce contribuabilii vor afla exact ce are Fiscul român în plan cu acest proiect. Posibilitățile sunt multiple, însă rezultatele pot fi diferite de la țară la țară:

„La acest moment este dificil de estimat în ce măsură SAF-T poate face posibilă renunțarea la anumite raportări fiscale, fiind nevoie de vizibilitate privind nivelul de detaliu al datelor cuprinse în SAF-T, cât și privind stadiul de implementare al proiectului privind facturarea electronică obligatorie. În mod cert, însă, văzute împreună, cele două instrumente ar trebui să furnizeze autorității fiscale suficientă vizibilitate asupra tranzacțiilor efectuate de către contribuabili, astfel încât să permită o simplificare a raportării fiscale, îndeosebi în zona de TVA, unde raportarea implică o mapare prealabilă a tranzacțiilor în funcție de tratamentul de TVA aplicabil. Nu în ultimul rând, amintim și conectarea caselor de marcat la infrastructura Fiscului, un alt instrument care poate să susțină simplificarea raportărilor de TVA, alături de SAF-T și facturarea electronică obligatorie.”

Unde poate ajunge digitalizarea fiscală

Există cinci niveluri de digitalizare fiscală actualmente, iar al cincilea este cel în care autoritățile se folosesc de datele transmise de contribuabili pentru a stabili obligațiile fiscale, fără a mai fi nevoie de declarații (Spania a ajuns la acest nivel, de exemplu). România se află momentan la primul nivel de digitalizare - cel în care formularele se depun online. Totuși, odată începută digitalizarea, etapele pot fi „arse” cu mai multă ușurință. Desigur, totul depinde de cât de mult vor autoritățile să realizeze.

„Digital Tax Administration este un concept bine definit de legislația de specialitate, iar trecerea de la un nivel de digitalizare la altul este din ce în ce mai rapidă. Există cinci niveluri recunoscute de specialiști și de administrațiile publice de pretutindeni. 

Primul nivel se referă la utilizarea unui formular electronic standardizat, pentru depunerea declarațiilor fiscale (de exemplu, privind taxele salariale). Cel de-al doilea nivel presupune deja transmiterea unor date contabile (de exemplu, facturi, balanțe) într-un format electronic definit. La nivelul trei, vorbim de un E-match - companiile trimit date suplimentare contabile, iar autoritățile accesează date suplimentare (extrase de cont bancare), încep să coreleze datele între tipurile de impozite și potențial între contribuabili și jurisdicții în timp real. 

Nivelul patru este cel de E-audit, în care sunt trimise datele contabile sau alte surse pentru a sprijini înregistrările într-un format electronic definit, potrivit unui calendar definit. Pe baza acestor date, autoritățile desfășoară controale mai rapide și mai eficiente. De altfel, cele mai multe state aplică nivelul trei (Lituania, Norvegia, Slovacia) și patru (Brazilia, Chile) de raportare. Foarte puține sunt cele care au implementat nivelul cinci de raportare (Spania) - E-assess: entități guvernamentale care utilizează datele transmise pentru a stabili obligațiile fiscale, fără a fi nevoie de declarații fiscale, contribuabilii având un timp limitat de verificare a sumelor stabilite de autorități.

Trecerea de la o etapă la alta ar putea fi mult mai rapidă, odată ce procesul de digitalizare demarează. De exemplu, implementarea de E-filing a durat în România mai mult timp decât ar putea lua trecerea la E-match sau E-audit”, a explicat Inga Țîgai de la EY.

În momentul de față, cele trei proiecte ale Fiscul sunt în derulare. Cel mai aproape de finalizare este cel legat de conectarea caselor de marcat cu jurnal electronic la sistemul de monitorizare al autorităților (termen estimat: 31 martie 2021). Apoi, implementarea SAF-T și a facturării electronice ar urma să devină operaționale în a doua parte a anului 2021, în sistem-pilot. Cu siguranță, imaginea de ansamblu va deveni mult mai clară la începutul anului 2022 și probabil că la acel moment vom putea discuta mai în detaliu beneficiile pentru contribuabilii români.