De câteva luni, inspecția fiscală nu se mai poate finaliza cu o decizie de impunere atunci când personalul de control al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) identifică posibile infracțiuni. În cazurile de acest fel, inspectorii trebuie să sesizeze organele penale, conform unei proceduri oficializate recent de către ANAF.
Ordinul ANAF 1.071/2021 a fost publicat joi în Monitorul Oficial și
se aplică deja de la momentul apariției sale.
Procedura oficializată de autorități vine în urma unor modificări aduse Codului de procedură fiscală pe final de 2020. Concret, Legea 295/2020 a stabilit atunci că, în cazurile în care se fac constatări în legătură cu
săvârșirea unor fapte penale în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, nu se mai pot emite raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, ci
trebuie sesizate organele penale.
Fără să intrăm prea mult în detalii, procedura publicată de Fisc conține cinci mari etape, pe care le prezentăm succint în continuare.
1. Încheierea unui proces-verbal. Concret, dacă inspectorii au indicii că s-a săvârșit o infracțiune, aceștia încheie un proces-verbal pe care-l înaintează organelor judiciare împreună cu documentele justificative pe care le au. Procesul-verbal constituie, practic, un act de sesizare. Constatările personalului de control sunt prezentate clar și concis în procesul-verbal, astfel încât să rezulte motivul de fapt și temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Totodată, se nominalizează persoanele suspectate și sunt incluse contraargumentele reprezentantului contribuabilului. Procesul-verbal trebuie să fie semnat de echipa de inspecție fiscală și, dacă se poate, de reprezentantul celui verificat, iar apoi este comunicat contribuabilului.
2. Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a perioadelor impozabile pentru care au fost făcute constatările din procesul-verbal. Cu alte cuvinte, echipa de inspecție fiscală analizează constatările din procesul-verbal încheiat și stabilește care sunt impozitele, taxele, contribuțiile și perioadele impozabile a căror bază de impozitare este influențată de respectivele constatări.
3. Întocmirea, avizarea și aprobarea referatului pentru justificarea neîntocmirii raportului de inspecție fiscală sau pentru justificarea întocmirii raportului de inspecție fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuții și anumite perioade impozabile din cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală. Practic, inspectorii pot să încheie raportul de inspecție fiscală numai pentru chestiunile care nu-s vizate de sesizarea penală, dacă e cazul.
4. Înștiințarea contribuabilului printr-o adresă în legătură cu neîntocmirea raportului de inspecție fiscală sau în legătură cu întocmirea unui raport de inspecție fiscală doar pentru anumite taxe, impozite, contribuții și anumite perioade impozabile din cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală. Totodată, contribuabilul este informat în legătură cu faptul că, pentru impozitele, taxele, contribuțiile pentru care nu s-a întocmit raport de inspecție fiscală sau care n-au fost cuprinse în actele administrativ-fiscale emise ca urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală, termenul de prescripție pentru stabilirea creanțelor fiscale se suspendă.
5. Înscrierea în evidența specială a datelor și informațiilor referitoare la contribuabilul pentru care s-a făcut o sesizare penală. Mai precis, ANAF va avea de-acum evidențe cu contribuabilii la care n-a finalizat inspecția cu un raport de inspecție fiscală. Conform noului ordin, evidența este pentru
„monitorizare, urmărire și dispunere de măsuri”.