Atunci când face evaluarea clădirilor ce sunt supuse impozitului local, o persoană juridică trebuie să ia în considerare orice construcţie amplasată pe terenurile deţinute, chiar dacă s-ar putea să nu se regăsească în bilanţurile contabile sau poate părea neînsemnată.
Cei care vor să îşi stabilească lista de clădiri supuse impozitului ar trebui să verifice situaţia reală, din teren, a clădirilor şi să nu se bazeze exclusiv pe situaţiile menţionate în bilanţurile contabile, pentru a descoperi exact construcţiile care pot fi încadrate în definiţia clădirilor din Codul Fiscal, este recomandarea făcută de
Adrian Popa-Bochiş, partener senior şi director operaţional Darian DRS, în cadrul într-un webinar realizat de
avocatnet.ro pentru abonaţii premium cu tema evaluarea şi reevaluarea clădirilor.
Conform Codului fiscal, o clădire este
„orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite, inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene şi fundaţiile acestora”.
Astfel, în categoria clădirilor pentru care se plăteşte impozit sunt incluse şi construcţiile cu pereţi şi acoperiş ce stau mai mult de un an pe terenul respectivei firme. Un exemplu poate fi un
container folosit pentu depozitarea uneltelor aflat în proprietarea unei persoane juridice, ce poate fi considerat subiect al impozitului pe clădiri, indiferent de materialul din care este făcut, dacă sta pe teren mai mult de un an. În aceeaşi categorie intră şi containerele care, după finalizarea unui şantier, rămân acolo imobilizate mai mult de un an de zile.
Chiar şi
bazinele de apă de incendiu sau de carburanţi se potrivesc definiţiei din cod.
În accepţiunea definiţiei din Codul fiscal, în categoria clădirilor pot fi încadrate şi
cabinele de pază, chiar şi cele de mici dimensiuni, precum şi o
cuşcă de câine, dacă are trei pereţi şi un acoperiş, şi care se află pe terenul aflat în proprietatea persoanei juridice mai mult de un an. De asemenea, şi
şoproanele care au trei pereţi şi un acoperiş pot fi considerate clădiri.
„Dacă are doi, trei pereţi şi un acoperiş, cel mai probabil primăria va considera acea construcţie o clădire. Din păcate, modul de interpretare a acestor accepţiuni nu este omogen la nivel naţional. Într-o parte a ţării un fel de clădire nu este considerat de o primărie subiect de impozit, în timp ce, în altă parte a ţării, altă primărie consideră construcţia respectivă putând fi supusă impozitului”, a explicat Adrian Popa-Bochiş.
Totuşi, specialistul avertizează că în situaţia în care un reprezentant al primăriei controlează terenul unei persoane juridice şi găseşte un container amplasat acolo, acesta va fi considerat clădire supusă impozitării, urmând ca persoana juridică să fie cea care trebuie să demonstreze că nu se încadrează în cerinţele legate de perioada de timp de un an cu actele de intrare ale respectivului container pe teren sau cu o factură. Dacă nu stă o perioadă lungă de timp la acea adresă, respectivul container nu ar trebui să fie impozabil, apreciază Adrian Popa-Bochiş.
În aceeaşi idee, specialistul evaluator a dat câteva exemple de construcţiile care nu pot fi încadrate în definiţia clădirilor din Codul fiscal, respectiv un garaj realizat din stâlpi cu acoperiş - deoarece nu are pereţi -, sau toaletele ecologice, cum sunt cele folosite pentru şantiere, însă doar dacă ele nu rămân fixe şi nu se află pe teren pe o perioadă mai mare de un an.