Conform directivei, angajatorii vor trebui să comunice salariaților mai multe informații decât în prezent, iar printre noutăți se numără și acele reguli pentru companiile cu un program de lucru imprevizibil. Astfel, dacă modelul de organizare a muncii salariaților este (în totalitate sau în mare parte) imprevizibil, angajatorul va trebui să informeze despre:
- principiul conform căruia programul de lucru este variabil, numărul de ore garantate în plată și remunerația pentru munca prestată în plus față de orele garantate;
- orele și zilele de referință în care salariatului i se poate cere să lucreze;
- perioada minimă de înștiințare prealabilă la care are dreptul salariatul înainte de începerea unei sarcini de serviciu și, după caz, termenul limită de anulare (adică termenul până la care angajatorul poate anula o sarcină convenită anterior cu salariatul).
- munca este prestată în cadrul unor ore și zile de referință prestabilite; și
- salariatul este informat de angajator, în privința unei sarcini de serviciu, cu respectarea unei perioade rezonabile de înștiințare prealabilă, stabilită în conformitate cu dreptul intern, contractele colective de muncă sau practicile naționale.
Regulile europene amintite urmează să se aplice tuturor salariaților care lucrează în baza unui contract de muncă sau în baza unui raport de muncă. Totuși, România va putea decide să nu aplice regulile de mai sus în cazul persoanelor care lucrează, în medie, cel mult trei ore pe săptămână sau în cazul anumitor bugetari (printre care funcționarii publici, polițiștii, magistrații sau militarii).
Conform preambulului directivei care urmează să fie transpusă la noi, aceste reguli sunt necesare pentru a stabili, totuși, un nivel minim de previzibilitate în activitatea anumitor salariați.
„Lucrătorii al căror model de organizare a muncii este în întregime sau în cea mai mare măsură imprevizibil ar trebui să beneficieze de un nivel minim de previzibilitate atunci când programul de lucru este stabilit în principal de către angajator, fie în mod direct, de exemplu prin alocarea unor sarcini de serviciu, fie în mod indirect, de exemplu impunând lucrătorului obligația de a răspunde la solicitările clienților. Orele și zilele de referință, care se interpretează ca fiind intervalele orare în care poate fi prestată munca la solicitarea angajatorului, ar trebui să fie stabilite în scris la începutul raportului de muncă”, scrie în document.
De asemenea, autoritățile europene se mai referă și la perioada minimă de înștiințare a salariaților că urmează să facă anumite treburi. Acest lucru va ajuta și el la stabilirea unui nivel minim de previzibilitate.
„Un alt element necesar de previzibilitate a muncii, în cazul raporturilor de muncă în care modelele de organizare a muncii sunt în întregime sau în cea mai mare măsură imprevizibile, îl constituie existența unei perioade minime rezonabile de înștiințare prealabilă, care se interpretează ca fiind perioada cuprinsă între momentul în care lucrătorul este informat cu privire la existența unei noi sarcini de serviciu și momentul în care începe sarcina. Durata perioadei de înștiințare prealabilă poate varia în funcție de necesitățile sectorului vizat, asigurându-se în același timp o protecție adecvată a lucrătorilor”, este explicat în preambul.
Atenție! Proiectul de lege pentru modificarea Codului muncii trebuie redactat, publicat în dezbatere, aprobat de Guvern, adoptat de Parlament, promulgat de șeful statului și publicat în Monitorul Oficial pentru a se aplica. Din moment ce Directiva europeană 1.152/2019 trebuie implementată obligatoriu până la 1 august 2022, proiectul de lege va deveni, cu siguranță, realitate mai devreme sau mai târziu.
Comentarii articol (0)