Această instruire trebuie adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri și efectuată periodic și ori de câte ori este necesar.
Potrivit noilor soluții legislative introduse prin ordonanță, dovada instruirii de SSM prevăzută în legislație "poate fi realizată în format electronic sau pe suport hârtie în funcție de modalitatea aleasă de către angajator, stabilită prin regulamentul intern". Modificarea aceasta a fost operată la Legea nr. 319/2006, adică la Legea SSM.
Dacă se optează pentru varianta în format electronic, această dovadă a instruirii de SSM trebuie să fie semnată cu semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului. Însă, în acest caz, va fi necesară și modificarea normelor metodologice ale Legii SSM, în perioada imediat următoare.
Conform Legii SSM, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare salariat să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul SSM, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:
- la angajare;
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
- la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
- la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; și
- la executarea unor lucrări speciale.
În plus, conform noii ordonanțe, angajatorul și salariatul pot opta să folosească, la încheierea contractului individual de muncă sau a actelor adiționale la acesta, fie semnătura electronică avansată, fie semnătura electronică calificată.
Este însă de reținut că angajatorul nu poate obliga un salariat să folosească una din cele două tipuri de semnături electronice. Deși costurile aferente folosirii acestora pot fi acoperite de angajator, acest lucru nu este obligatoriu.
De asemenea, în lumina noilor modificări legislative, se subliniază că părțile trebuie să folosească același tip de semnătură (fie semnătura de mână, fie cea electronică avansată, fie cea electronică calificată) la încheierea actelor de muncă. Așadar, pentru a semna electronic, atât angajatorul, cât și salariatul trebuie să folosească același tip de semnătură. În schimb, pentru a semna în continuare de mână toate documentele din sfera relațiilor de muncă, angajatorul și salariatul trebuie să folosească, în egală măsură, semnătura de mână pentru ca actele să fie valabil semnate.