Angajații pot obține și daune morale în urma accidentelor de muncă, nu doar daune materiale

În urma unui accident de muncă, Tribunalul Cluj, prin Decizia 2642/2020, a obligat angajatorul să plătească salariatului accidentat atât daune materiale, cât și daune morale, dar și să suporte cheltuielile de judecată și cele privind realizarea expertizei.

Conform Legii 319/2006 (a securității și sănătății în muncă), în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația sa ia măsurile necesare pentru asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea lucrătorilor și asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă, urmărind următoarele principii generale de prevenire:

• evitarea riscurilor;
• evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
• combaterea riscurilor la sursă;
• adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora asupra sănătății;
• adaptarea la progresul tehnic;
• înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;
• dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă;
• adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă fata de măsurile de protecție individuală;
• furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.
  

Ce a cerut salariatul-victimă instanței:

- anularea procesului verbal de cercetare și reținerea culpei exclusive a angajatorului în producerea accidentului de muncă;

- obligarea angajatorului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 euro cu titlu de daune morale, ca urmare a accidentului de muncă produs;

- plata tichetelor de masă pentru perioada în care s-a aflat în concediu medical;

- plata sumei de bani reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu medical și câștigurile salariate lunare avute anterior accidentului de muncă, perioada în care s-a aflat în concediu medical;

- plata unei rente lunare în cuantumul diferenței dintre pensia de invaliditate primită și câștigurile salariale lunare avute înainte de accidentul de muncă, de la data primirii pensiei de invaliditate și până la data încetării stării de nevoie;

- obligarea angajatorului la plata dobânzii legale aferentă despăgubirilor de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plații efective; 

- obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Explicații pentru susținerea acestor solicitări:

Salariatul victimă a invocat în fața instanței faptul că, deși în cuprinsul procesului verbal de cercetare s-a reținut că a mai lucrat cu utilajul care a provocat accidentul de muncă, în realitate nu se întâmplase acest lucru, ci numai a „ajutat o dată sau de două ori la eliberarea aparatului de produsele finite, adică în spatele aparatului”.

De asemenea, salariatul a considerat că accidentul de muncă a avut la bază culpa exclusivă a angajatorului, întrucât pe de o parte nu i-a „asigurat instruirea corespunzătoare, iar pe de alta parte nu a proiectat un aparat care sa aibă elemente de siguranță”.

În privința daunelor materiale, salariatul a arătat că în urma accidentului de muncă suferit a fost supus mai multor intervenții chirurgicale care au presupus un efort financiar deosebit, întrucât multe din materialele medicale necesare a fost nevoit sa le suporte din fonduri proprii.

În ceea ce privește prejudiciul moral, salariatul afirmă că rezultă în mod indubitabil ca acesta se justifică având în vedre faptul că din cauza accidentului de muncă, s-a „transformat dintr-o persoană activă și energică, într-o persoană neajutorată și dependentă de ajutorul celor din jur.”

A fost adusă în discuție și afectarea vieții personale, respectiv „afectarea relațiilor cu prietenii cu care nu se mai poate întâlni deoarece are o stare continuă de nervozitate datorită durerilor și astfel încearcă să evite pe cat posibil contactul cu oamenii pentru a nu-i supăra”.

Salariatul a susținut că solicitarea acordării daunelor morale vine in compensarea suferinței sale, a traumelor psihice, precum și a prejudiciilor necuantificabile cauzate de accidentul de muncă a cărui victimă a fost. Acesta a considerat că analiza daunelor morale solicitate va trebui efectuată având în vedere mai multe criterii, astfel încât ele să fie direct proporționale cu accidentul petrecut, situația sa în raport de capacitatea de muncă, integrarea socio-profesională și nu în ultimul rând de caracterul reparatoriu ce trebuie să îl îndeplinească acest gen de daune având în vedere prejudiciul moral suferit.

Salariatul a solicitat și acordarea tichetelor de masă de care nu a beneficiat pe perioada concediului medical acordat ca urmare a accidentului de muncă, acordarea unei rente viagere pe perioada incapacității de muncă, acordarea diferenței dintre câștigul pentru perioada cât a beneficiat de concediu medical și salariul net lunar și plata cheltuielilor de judecată.

Motivarea deciziei la tribunal:

În privința procesului verbal de cercetare, instanța a considerat că acesta putea fi contestat în termenul și condițiile prevăzute de Legea 319/2006, respectiv HG 1425/2006 și ulterior contestat la instanța de contencios administrativ, nu la cea de dreptul muncii.

Astfel, aspectele care țin de conținutul procesului verbal de cercetare a accidentului de muncă nu pot face obiectul unui litigiu de muncă, iar în aceste situații vor fi avute în vedere dispozițiile art. 29 din Legea 319/2006 și ale art. 177 din HG 1425/2006.

Analizând situația, instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză care a identificat instruirea necorespunzătoare ca fiind un factor al accidentului de muncă și a reținut că la dosar s-a depus și dovada efectuării de către pârâta a unei verificări privind însușirea efectivă a cunoștințelor salariaților în domeniul SSM prin supunerea acestora unui test anual de verificare a cunoștințelor. Înaintea începerii activității respective, fusese realizat, în fapt, un mic instructaj și, de fapt, ca urmare a declarațiilor martorilor și cercetării de la locul faptului s-a ajuns la concluzia că evenimentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către victimă a unor prevederi din instrucțiunea proprie de SSM.

Faptul că salariatul a semnat fișa de instruire individuală care conține instruirea de securitate și sănătate în muncă, inclusiv pentru aparatul de umectat, a fost un alt aspect pe care instanța l-a avut în vedere. 

Cu toate acestea, instanța a reținut drept cauză secundară sau favorizantă a accidentului produs utilizarea unui echipament de muncă fără a îndeplini toate cerințele de securitate și sănătate în muncă și fără a fi certificat înainte de prima utilizare sau în prezent.

O altă cauză favorizantă, în aprecierea instanței, a fost acceptarea de către salariat a unei sarcini de muncă în condițiile în care nu se considera suficient instruit, încălcând astfel dispozițiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, motiv pentru care aceasta nu își poate invoca propria culpă în obținerea unor drepturi.

Astfel, cauza principală a producerii accidentului se regăsește în acțiunea salariatului care „nu și-a retras la timp mâna”, iar cauza secundară fiind împrejurarea că utilajul nu a fost certificat și omologat sau prevăzut cu toate măsurile de securitate și siguranță a lucrătorilor, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale.

În privința daunelor materiale, instanța a admis solicitarea salariatului reclamant și s-a raportat la probele depuse la dosarul cauzei, respectiv chitanțele care atestă achiziționarea de medicamente și articole medicale și igienice necesare pentru îngrijirea rănilor.

Cu privire la daunele morale, chiar și în situația în care nu ar exista dispoziții legale explicite cu privire la natura răspunderii juridice a angajatorului pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă, instanța reține că dreptul salariaților la securitate și sănătate în muncă constituie un drept fundamental căruia îi corespunde obligația corelativă și permanentă a angajatorului, pe parcursul executării contractului de muncă, de a lua toate măsurile ce se impun pentru protejarea sănătății lor, pentru evitarea oricăror riscuri de îmbolnăvire la locul de muncă, pentru informarea salariaților în privința existenței unor asemenea stări de pericol și, implicit, de a dezdăuna salariații pentru prejudiciile cauzate, în cazul nerespectării acestor îndatoriri.

Astfel, față de culpa concurentă a angajatorului la producerea accidentului, chiar dacă într-o măsură relativ mică față de culpa salariatului, instanța a apreciat că salariatului i se cuvine o justă și echitabilă despăgubire pentru prejudicial moral suferit în urma accidentului de muncă suferit, în sumă de 10.000 de euro, apreciind totodată că suma de 200.000 euro pe care o solicită cu titlu de daune morale este nejustificată.

Solicitările privind acordarea tichetelor de masă pe perioada concediului medical, obligarea angajatorului la plata unei rente viagere și a diferenței dintre concediul medical și salariul net lunar al reclamantei au fost respinse.

Angajatorul a fost obligat și la plata onorariilor achitate experților și la plata cheltuielilor de, raportat la proporția în care a fost admisă acțiunea și proporția în care rapoartele de expertiză întocmite în cauză au susținut considerentele și soluția instanței.

În apel, angajatul a obținut mai mulți bani decât în primă instanță

Decizia a fost atacată cu apel, soluția de la tribunal fiind schimbată în parte. 

Angajatorul a fost obligat să achite salariatului suma de 30.000 de Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, fiind admisă și solicitarea privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada incapacității temporare de muncă.

De asemenea, Curtea de Apel Cluj a stabilit că angajatorul este obligat „să plătească salariatului dobânda legală aferentă daunelor materiale și morale și a contravalorii tichetelor de masă începând cu data înregistrării acțiunii și până la data plății efective”.