Obligația de notificare a autorităților în cazul detașărilor transfrontaliere, diferită de la stat la stat

Legiuitorul european le-a dat statelor membre posibilitatea să stabilească reguli proprii în multe aspecte ce privesc detașările transfrontaliere - principalul aspecte de care trebuie să țină cont statele e respectarea unor drepturi minime ale lucrătorilor detașați, însă în ceea ce privește obligații ce privesc comunicarea firmelor cu autoritățile din statele gazdă, birocrația ș.a.m.d., statele au o marjă foarte mare de apreciere în legiferare. Tocmai de aceea, de la stat la stat, cine, unde și cum trebuie notificat poate să difere destul de mult,  iar diferențele de tratament aplicabil unor situații similare pot să fie destul de mari.

Una dintre obligațiile care le revine firmelor ce detașează e să anunțe o anumită autoritate publică din statul gazdă despre detașare, înainte ca aceasta să aibă loc. În unele state, obligația vizează doar detașările care depășesc o perioadă minimă de timp, în altele se face diferență între ideea de deplasare în interes de business și cea de detașare, în timp ce în altele se tot fac notificări periodice, în funcție de cum se schimbă sau nu datele problemei.

„Regulile cu privire la stabilirea momentului în care intervine obligativitatea notificării autorităților din statul gazdă sunt foarte variate și de cele mai multe ori depind de scopul și durata călătoriei – de la prima zi a deplasării la 91 de zile. Spre exemplu, în Austria, notificarea devine obligatorie din prima, a cincea sau din a 60-a zi a deplasării, în Bulgaria și Danemarca - din prima sau a opta zi, iar Olanda are un sistem extrem de complex, cu șapte praguri diferite. În România, lucrurile sunt mai simple – în lipsa unui prag expres menționat, se presupune că orice călătorie care face obiectul directivei trebuie notificată, indiferent dacă durează o zi sau mai multe.

Și sancțiunile pentru neconformarea cu obligațiile de raportare diferă foarte mult de la țară la țară. În Germania, aceasta poate ajunge până la o amendă de 30.000 de euro și interzicerea participării la licitațiile publice, în Franța, până la 4.000 de euro/angajat, iar în Spania, abaterile grave (cum ar fi absența înregistrării, falsificarea sau tăinuirea informațiilor) sunt pasibile de amenzi de la 6.251 la 187.515 de euro. Prin urmare, o bună gestionare și planificare a deplasărilor realizate de angajații proprii este soluția pentru limitarea riscurilor care apar”, spuneau cei de la Deloitte anul trecut, în contextul noilor reguli privind detașările, așa cum au fost transpuse și la noi.

Așa cum o subliniază și cei de la Deloitte, precum și specialiștii KPMG, în cel mai recent ghid al lor pe tema detașărilor transnaționale, firmele trebuie să se documenteze înainte de a face detașările cu privire la obligațiile care le revin în fiecare stat în parte. Una dintre chestiunile de interes este vizată de notificarea autorităților, dat fiind că unele state aplică amenzi serioase celor care nu fac notificările în timp util. 

În ghidul KPMG pe tema detașărilor, specialiștii au trasat care sunt principalele obligații ale firmelor cu privire la notificarea autorităților din fiecare stat membru UE, inclusiv în cazul Elveției și Marii Britanii. 

De pildă, sunt state care cer notificare inclusiv în cazul celor care călătoresc scurte perioade de timp în scop de business, precum e cazul Luxemburgului, Croației, Lituaniei, Poloniei, Sloveniei și Suediei. În Norvegia, de pildă, arată cei de la KPMG, nu există nicio solicitare din partea autorităților pentru a notifica detașările, indiferent de durată. 

De asemenea, sunt state care cer notificare atunci când se modifică perioada de detașare inițial declarată, iar nu neapărat în sensul extinderii acesteia, ci și în cazul scurtării. 

„În cele mai multe cazuri, firma care detașează are obligația legală de a informa autoritățile din statul gazdă despre activitățile angajatorului în țara respectivă, iar notificarea se face online în cele mai multe state UE, fiind implementate sisteme speciale pentru asta. Totuși, există state unde această notificare se face prin e-mail sau formulare scrise, trimise prin poștă sau depuse direct la autoritatea în cauză, din cauză că aceste sisteme online lipsesc. E cazul Ciprului, Estoniei, Greciei, Irlandei, Lituaniei, dar și al României. În cazul Cehiei și al Letoniei, notificarea se poate face doar în scris. Pe de altă parte, state precum Marea Britanie sau Norvegia nu cer deloc notificarea detașărilor”, spun cei de la KPMG în ghidul lor pe tema detașărilor, care conține informații orientative obținute de specialiști pentru fiecare stat european.

În România, declarația de detașare pe care trebuie să o completeze firmele ce detașează pe teritoriul statului nostru este încă în proces de actualizare - un proiect de HG pentru actualizarea normelor Legii detașării a fost pus acum ceva luni în dezbatere și nu a fost adoptat până în prezent.