Hărţuirea morală la locul de muncă: Elementele din activitatea zilnică ce pot contribui la un mediu de lucru stresant

Stresul şi epuizarea fizică reprezintă hărţuire morală la locul de muncă, lucru pe care un angajatorul trebuie să îl evite, fiind chiar obligat să deţină o politică antihărţuire ce cuprinde şi aceste referinţe.

Dan Năstase, consilier juridic specializat în relaţii de muncă, a prezentat în cadrul conferinţei avocatnet.ro „Hărţuirea morală la locul de muncă” sursele de stres care apar în activitatea zilnică a salariaţilor, conform identificării acestora de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), oferind chiar şi câteva soluţii de remediere a unora dintre ele.

Deşi nu se poate evita în multe activităţi, munca în ture este un factor de stres. „La nivel psihic, lucrul în ture devine epuizant după o anumită perioadă de timp. Mai ales, în munca de noapte care face odihna de zi foarte dificilă. În plus, lucrul în ture presupune şi activitate în weekend-uri, în timpul sărbătorilor legale sau zilelor libere şi asta reprezintă un factor de stres. Sporurile acordate salariaţilor pentru lucrul în ture au menirea de a compensa acest dezavantaj”, a susţinut Dan Năstase.

O altă cauză a stresului provocat de conţinutul muncii o reprezintă dezechilibrul în repartizarea sarcinilor către sau între salariaţi. Cade în sarcina angajatorului să analizeze acest factor de stres şi să-şi organizeze activitatea şi alocarea sarcinilor astfel încât să fie evitat acest dezechilibru.

„În cazul activităţii monotone sau repetitive, dacă angajatorul nu are cum să o elimine, în funcţie de domeniul de activitate pe care îl are, poate interveni prin oferire de pauze mai dese. De asemenea, introducerea altor activităţi în timpul aceastei activităţi monotone poate scoate lucrătorul din respectiva stare. O formă de hărţuire evidentă este acordarea de sarcini (aparent) neînsemnate unui salariat. De exemplu, ar fi cazul salariatei care a fost pusă de angajator să ascută creioane cu o ascuţitoare manuală”, a explicat Dan Năstase.

Programul de lucru strict / inflexibil este tot un factor de stres la job. Un angajator trebuie să ţină cont de faptul că atunci când un salariat are probleme personale pe care nu le poate rezolva din cauza programului foarte strict, el nu se mai poate concentra sau nu va avea acelaşi randament în realizarea sarcinilor de lucru. Cea mai simplă soluţie în acest caz, subliniază Dan Năstase, este să i se acorde salariatului o pauză pentru rezolvarea problemelor, urmând ca apoi să îşi reia activitatea.

Pe de altă parte, în cazul unui program de lucru prelungit în mod constant, randamentul salariatului nu mai este la fel şi apare şi aici stresul. De reţinut este faptul că şi suprasolicitarea este un factor de stres emoţional.

Un alt factor de stres la locul de muncă îl reprezintă activităţile desfăşurate sub presiune care pot lua diverse forme din punct de vedere managerial, iar această presiune poate duce la producerea de greşeli.

„Activităţile solicitante din punct de vedere emoţional reprezintă un alt factor de risc la locul de muncă. Dacă vorbim de persoanele desemnate de angajator să preia sesizările venite din partea celorlalţi salariaţi, respectivii angajaţi se încarcă cu problemele celorlalţi. Angajatorul trebuie să asigure deconectarea acestor angajaţi, în afara timpului de lucru, bineînţeles”, a completat specialistul.

Chiar dacă o decizie se ia, de regulă, la nivel de management, lipsa de participare la luarea deciziilor este un factor de stres. Simpla consultare a salariaţilor, pe lângă faptul că poate aduce o serie de idei constructive, creează senzaţia de apartenenţă la grup.

Alte surse de stres identificate de către OMS sunt şi lipsa controlului asupra muncii efectuate / a ritmului de lucru sau asupra metodelor şi mediului de lucru. Angajatorul trebuie să stabilească clar, în funcţie de activitatea prestată, dacă salariaţii trebuie să urmeze un proces strict de derulare a activităţii sau dacă dă importanţă rezultatului final, indiferent de modalitatea în care salariaţii ajung la acesta.

De notat este faptul că şi lipsa experienţei sau a pregătirii reprezintă un factor de stres, mai ales când angajatorul este conştient de limitările salariatului respectiv şi nu îi oferă resursele necesare pentru a duce la bun sfârşit sarcina alocată.