În momentul în care sunt sarcini legate de munca salariaţilor şi superiorii consideră că ele pot fi îndeplinite cu succes de salariaţii respectivi, ar trebui să le acorde şi sprijin, eventual să-i îndrume astfel încât împreună să atingă obiectivul pe care îl au, sau ajutor din partea colegilor. În caz contrar, salariatul va fi supus unui stres accentuat. Iar stresul este o formă de hărţuire morală la locul de muncă - conform Legii nr. 167/2020 - pe care angajatorul are obligaţia de a o preveni conform politicii antihărţuire.
„Stresul reprezintă o formă de hărţuire morală la locul de muncă, iar un salariat care nu primeşte resursele necesare sau sprijin din partea superiorului sau colegilor pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă primite este supus unui stres. Trebuie analizat dacă, în mod rezonabil, sarcina pe care eu i-am trasat-o angajatului poate fi realizată cu ceea ce îi pun la dispoziţie. Pentru că s-ar putea să nu reuşească acel angajat să-şi îndeplinească sarcinile, şi pe bună dreptate, şi este posibil ca, în situaţia în care se ajunge în instanţă, să poată dovedi acest lucru. Nu poţi pune un salariat să facă ceva fără să îmi dai resursele necesare”, a explicat Dan Năstase, consilier juridic specializat în relaţii de muncă, în conferinţa „Hărţuirea morală la locul de muncă” organizată pe 27 mai de avocatnet.ro.
Specialistul atrage atenţia şi asupra faptului că există o confuzie între presiune şi stres, iar cel din urmă este folosit uneori drept scuză pentru practici negative de management: „Dacă avem un manager care spune «Vă pun la presiune pentru că altfel nu veţi da randament», el, de fapt, generează o situaţie de stres acolo şi va avea rezultatul pe care nu îl doreşte, respectiv, oamenii vor face greşeli”.
Pe lângă situaţia menţionată anterior de Dan Năstase, importante sunt şi cauzele generatoare de stres la locul de muncă pe care Organizaţia Mondială a Săntăţii le-a identificat:
- activitatea montonă / repetitivă;
- sarcini (aparent) neînsemante / sub-stimulare;
- dezechilibru în repartizarea sarcinilor;
- activităţi desfăşurate sub presiune:
- activităţi solicitante din punct de vedere emoţional;
- program de lucru strict/inflexibil;
- program prelungit de lucru/imprevizibil;
- lucrul în ture;
- lipsa de participare la luarea deciziilor;
- lipsa controlului asupra muncii efectuate / ritmului de lucru;
- lipsa controlului asupra metodelor şi mediului de lucru;
- lipsa experienţei/pregătirii.