CCR: Impreviziunea prezumată în cazul celor executați silit pentru restul datoriei, la darea în plată, e neconstituțională

Anul trecut, Legea dării în plată nr. 77/2016 a fost modificată în Parlament și modificarea substanțială a fost adăugarea impreviziunii printre condițiile mecanismului. Astfel, potrivit legii, e impreviziune atunci când, pe durata executarii contractului de credit, cursul de schimb valutar se majorează cu peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit sau în cazul în care, pe durata executării contractului de credit, suma datorată băncii (rata) înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. 

Legea nr. 55/2020, cea care a venit cu impreviziunea în Legea dării în plată, s-a referit și la cei executați silit pentru imobilul ipotecat, dar care sunt urmăriți în continuare pentru restul de datorie rămas neacoperit - și ei pot beneficia de dare în plată, impreviziunea fiind prezumată în mod absolut. Până să ajungă în Monitorul Oficial, legea a fost contestată la CCR, care a găsit probleme de neconstituționalitate, iar parlamentarii au adoptat-o cu modificări față de ce de propusese inițial. Una dintre ipotezele criticate de CCR este chiar cea a impreviziunii în cazul celor executați silit. 

Art. 8 alin. (5) din lege prevede: „Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1³) se aplică în mod corespunzător”.

Printr-o recentă decizie, CCR atrage atenția că situația celor executați silit este în continuare problematică și că Parlamentul nu a ținut cont de criticile formulate - cu toate că textul de lege care e acum în vigoare (citat mai sus), referitor la cei executați silit, e ușor diferit față de cel analizat de Curte inițial, problema, spune CCR, a rămas tot acolo.

„În argumentarea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.52/2020, Curtea a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731/2019. În aceste condiții, Curtea a constatat că art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr.623/2016 și Decizia nr.731/2019), astfel că încalcă art.147 alin.(4) din Constituție. Totodată, s-a reținut și încălcarea art.1 alin.(5) și art.44 din Constituție, prin raportare la cele stabilite în Decizia nr.731/2019”, a decis CCR joi, potrivit unui comunicat de presă de pe pagina instituției. Asta înseamnă că Parlamentul va trebui să modifice legea, prevederea urmând să fie suspendată, odată ce decizia CCR apare în Monitorul Oficial. 

Iată câteva aspecte punctate de CCR, prin Decizia nr. 791/2019, prin care s-a pronunțat asupra modificărilor pe care Parlamentul voia să le aducă Legii dării în plată - chestiunile ce privesc situația celor executați silit:

• „impreviziunea intervine ca urmare a dezechilibrării semnificative a prestațiilor rezultate din contractul de credit, și nu din faptul că bunul imobil ipotecat a fost vândut în cadrul unei proceduri de executare silită”;
• „nu măsura în sine a executării silite a bunului imobil ipotecat constituie situația de impreviziune, ci un element exterior contractului de credit care a dezechilibrat prestațiile părților și a dus, eventual, la finalitatea antereferită”;
• „atât executarea silită a bunului imobil ipotecat, cât și vânzarea la licitație publică a acestuia se pot datora fie unor situații de impreviziune intervenite, fie unor situații obișnuite, inerente derulării unui contract de credit [spre exemplu, neîndeplinirea culpabilă a obligației de restituire a împrumutului contractat]”;
• „stingerea debitului rămas neexecutat ca urmare a vânzării imobilului ipotecat poate interveni în condițiile impreviziunii, și nu pur și simplu pentru că bunul imobil respectiv a făcut obiectul unei proceduri execuționale”.

Darea în plată este prevăzută de Legea nr. 77/2016 și reprezintă un mijloc de stingere a datoriilor. Practic, cel care a luat un împrumut bancar și se află într-o situație dezavantajoasă, devenind excesiv de oneroasă plata creditului, poate scăpa de acesta prin oferirea bunului imobil ipotecat creditorului. Dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 77/2016 pentru activarea mecanismului, creditorul nu poate refuza acceptarea imobilului în contul datoriei.