Dreptul de a cere banii pentru concediul neefectuat de la fostul angajator se prescrie

Totuşi, în practică există multe situaţii în care angajatorul "uită" să facă aceste plăţi, iar fostul salariat trebuie să ştie acest drept de a cere compensarea în bani a zilelor de odihnă se prescrie. În plus, trebuie subliniat faptul că angajatorul care procedează în această manieră riscă amenzi din partea inspectorilor teritoriali de muncă (ITM) şi chiar plata unor daune-interes fostului salariat, dacă acest demarează o acţiune în instanţă.

Dreptul de a avea concediu de odihnă este prevăzut de legislaţia muncii atât pentru contractele de muncă pe perioada nedeterminată, cât şi pentru cele cu perioadă fixă. Mai mult, calculul zilelor de odihnă începe încă din perioada de probă, dacă această există.

Util: Concediul de odihnă: La cât timp după angajare îşi poate lua un salariat zile libere

Ca şi în cazul dreptului de a cere plata orelor suplimentare, dreptul de a cere compensarea în bani a zilelor de odihnă neefectuate la fostul angajator expiră în termen de 3 ani.

"Termenul de 3 ani se aplică pentru toată perioada contractului individual de muncă, inclusiv cea prevăzută pentru probă, salariatul beneficiind de toate drepturile și având toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă", a declarat, pentru avocatnet.ro, Dan Năstase, consilier juridic specializat în relaţii de muncă.

Important de ştiut este şi faptul că angajatorul nu poate, prin contractul individual de muncă, prin cel colectiv sau prin regulamentul intern, să prevadă faptul că, la încetarea relaţiilor de muncă, drepturile băneşti aferente concediului de odihnă neefectuat să nu fie achitate de către angajator. "Dreptul la concediu de odihnă nu poate face obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări, iar orice tranzacție prin care s-ar urmări acest lucru este nulă. Nici varianta în care salariatul ar renunța la remunerația aferentă, ulterior încetării raportului de muncă, nu este legală, acesta fiind un drept recunoscut de Codul muncii, fiind incidente dispozițiile art. 38.", a explicat consilierul juridic.

La încetarea relaţiilor de muncă, angajatorul este obligat să facă calculul zilelor de odihnă nefolosite de salariat şi să le plătească la valoarea unei zile de muncă conform salariului luat de angajat. "În privința momentului în care angajatorul trebuie să-și achite obligația de a compensa în bani concediul de odihnă neefectuat, acesta este cel în care salariatul urmează să-și primească drepturile salariale cuvenite, conform prevederilor contractului individual/colectiv de muncă sau ale regulamentului intern. Acela este și momentul nașterii dreptului și cel la care se raportează termenul de 3 ani", a mai explicat consilierul juridic.

Consilierul juridic afirmă că nu este necesar ca fostul salariat să depună o cerere scrisă pentru a-şi cere acest drept, deoarece angajatorul are obligaţia de a achita, în momentul încetării raportului de muncă, toate drepturile băneşti cuvenite.

"Nici promovarea acțiunii în instanță nu este condiționată de o astfel de formalitate, lucrătorul se poate adresa instanței competente în termenul legal. O solicitare adresată angajatorului în vederea îndeplinirii obligației reprezintă un mijloc de probă în cadrul litigiului de muncă, însă nu este obligatorie. În cadrul litigiilor de muncă, angajatorul este cel care trebuie să probeze că și-a îndeplinit obligația, iar dacă discutăm despre plata drepturilor salariale, inclusiv compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, mijlocul de probă poate fi ștatul de plată semnat de către salariat sau dovada virării sumelor aferente în contul salariatului, așa cum este prevăzut în contractul individual de muncă", subliniază Dan Năstase.
 
Angajatorii care nu se achită de aceste datorii riscă amenzi, însă doar dacă inspectorii de muncă au constat această abatere şi au dispus măsuri pentru remedierea situaţiei, iar firmele nu le-au îndeplinit. 
 
Salariatul poate demara o acţiune în instanţă pentru cererea drepturilor pentru concediul neefectuat independent de sesizarea Inspecţiei Muncii. Pe lângă amenda primită de la ITM, angajatorii riscă să plătească şi daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului în cazul în care o instanţă de judecată stabileşte acest lucru.