Deși bugetul ACSB va fi asigurat parțial din banii UE, o parte a acestuia va fi asigurată din taxe de supraveghere plătite de anumite instituții de credit și instituții financiare.
„Autoritatea percepe o taxă anuală de supraveghere tuturor entităților obligate selectate menționate la articolul 13 și entităților obligate neselectate care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 12 alineatul (1). Taxele acoperă cheltuielile suportate de Autoritate în legătură cu sarcinile legate de supraveghere și menționate în capitolul II secțiunile 3 și 4. Taxele nu depășesc cheltuielile legate de sarcinile respective. În cazul în care criteriile respective nu sunt pe deplin respectate într-un anumit an, ajustările necesare se efectuează atunci când sunt calculate taxele pentru următorii doi ani”, este explicat în regulament.
La articolul 13 este detaliat, în esență, că vorbim de instituțiile de credit, instituțiile financiare și grupurile de instituții de credit și instituții financiare al căror profil de risc rezidual este clasificat ca fiind ridicat. Acestea se vor califica drept entități obligate selectate. Prima selecție urmează să înceapă înainte de a doua jumătate din 2027, iar procesul se va repeta o dată la trei ani.
„Autoritatea începe primul proces de selecție până la 1 iulie 2027 și încheie selecția în termen de șase luni de la data începerii. Ulterior, procesul de selecție se realizează la fiecare trei ani după data începerii primei selecții și se încheie în termen de șase luni pentru fiecare proces de selecție. Autoritatea publică lista entităților obligate selectate fără întârzieri nejustificate, după finalizarea procesului de selecție. Autoritatea începe supravegherea directă a entităților obligate selectate la șase luni de la publicarea listei”, prevede actul normativ.
La articolul 12 se detaliază că vorbim de entități obligate neselectate în cazul instituțiilor de credit, al instituțiilor financiare și al grupurilor de instituții de credit și instituții financiare, „în cazul în care acestea își desfășoară activitatea în cel puțin șase state membre, inclusiv în statul membru de origine, fie prin intermediul unor sedii, fie în temeiul libertății de a presta servicii, indiferent dacă activitățile se desfășoară prin intermediul infrastructurii de pe teritoriul în cauză sau de la distanță”. Tot la acest articol este detaliat că vizate sunt entități precum:
- instituții de credit;
- birouri de schimb;
- firme de investiții;
- instituții de plată;
- întreprinderi de asigurare de viață;
- intermediari de asigurări de viață;
- furnizorii de servicii de criptoactive.
„Baza de calcul pentru taxa anuală de supraveghere pentru un anumit an calendaristic o reprezintă cheltuielile referitoare la supravegherea directă și indirectă a entităților obligate selectate și neselectate care fac obiectul taxelor în anul respectiv. Autoritatea poate solicita plăți în avans în ceea ce privește taxa anuală de supraveghere, care se bazează pe o estimare rezonabilă.
Autoritatea comunică cu supraveghetorul financiar relevant înainte de a decide cu privire la cuantumul final al taxei, astfel încât să se asigure că supravegherea rămâne eficientă din punctul de vedere al costurilor și rezonabilă pentru toate entitățile obligate din sectorul financiar. Autoritatea comunică entităților obligate în cauză baza de calcul pentru taxa anuală de supraveghere. Statele membre se asigură că obligația de plată a taxelor prevăzute la prezentul articol este executorie în temeiul dreptului intern, iar taxele datorate sunt plătite integral”, mai este precizat în regulamentul nou.
Regulile referitoare la stabilirea efectivă a taxelor și plata lor vor figura într-un act emis ulterior de Comisia Europeană. În orice caz, se prevede că, pentru stabilirea taxelor, se vor lua în calcul cifra de afaceri anuală totală și clasificarea profilului de risc privind spălarea banilor, printre altele.
Atenție! Regulamentul se aplică direct și în România, fără a fi necesară o transpunere prin lege sau ordonanță.