CCR: Nu e discriminare dacă firmelor care nu pot achita taxele judiciare de timbru și onorariul unui avocat le este oprit accesul la justiție

Concret, potrivit Deciziei CCR nr. 260/2021, cu toate că, în conformitate cu OUG nr. 80/2013, inclusiv firmele pot obține, în cazuri excepționale, facilități în sensul acordării de reduceri, eșalonări sau amânări din partea instanței, în funcție de situație, nu se poate considera că acestea sunt discriminate pe motiv că le-ar fi încălcat accesul la justiție prin obligarea la plata unor sume pe care le datorează legal în cazul unui proces, precum plata taxelor de timbru și plata onorariului avocatului.

Mai exact, așa cum apare în motivarea CCR, legiuitorul român a decis că numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar și, doar în mod excepțional, instanța poate acorda facilități și persoanelor juridice, dacă apreciază, în funcție de situația economico-financiară a acestora, că plata taxei judiciare de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să le afecteze în mod semnificativ activitatea curentă. 

Decizia CCR stabilește că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, astfel că obligația la plata anticipată a acestor taxe, precum și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii în caz de neplată a acestora sunt justificate.

Așadar, firmele sunt obligate să respecte obligația de a achita taxa de timbru, precum și pe cea de a-și desemna un apărător al cărui onorariu trebuie să-l suporte integral, ținând cont de faptul că “natura juridică diferită a acestora (a firmelor față de persoanele fizice - n. red.) și scopul pentru care este înființată persoana juridică reprezintă temeiuri suficiente pentru a se aplica un tratament juridic diferit”. 

Evident, după cum s-a subliniat în motivarea deciziei CCR amintite, demersul de a impune firmelor plata sumelor datorate conform legii trebuie să aibă loc cu menținerea principiului conform căruia, "indiferent de natura persoanei, statul are obligația pozitivă de a reglementa un cadru juridic care să cuprindă remedii pentru ca părțile să facă față cheltuielilor de judecată, exigență a accesului liber la justiție.”

Bunăoară, după cum a evidențiat CCR, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut. În consecință, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate face subiectul unor limitări, cât timp nu este atinsă însăși substanța sa.

În plus, dacă ne referim la Constituția României, aceasta nu instituie, potrivit CCR, nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.