Angajatorul nu poate reține din (ultimul) salariu contravaloarea obiectelor de inventar nepredate sau deteriorate

Cu alte cuvinte, la încetarea raportului de muncă, angajatorul nu poate refuza acordarea drepturilor salariale cuvenite invocând daunele provocate de salariat și nici nu poate condiționa acordarea acestor drepturi urmărind obligarea salariatului să-și execute anumite obligații materiale.

Nici acordul salariatului cu privire la reținerea unei părți din salariu nu are semnificația unei renunțări, acesta având la dispoziție termenul legal de 3 ani pentru a solicita angajatorului plata drepturilor salariale cuvenite.

Totodată, termenul limită pentru plata integrală a salariului este cel prevăzut în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern.

Astfel, numai în cazul în care în contractul individual sau colectiv de muncă nu este prevăzută data la care se plătește salariul, aceasta se va stabili prin regulamentul intern, nefiind posibilă modificarea unilaterală.

Dispozițiile art.  17 alin (3) lit. k) coroborate cu cele ale art. 17 alin (5) din Codul muncii conduc la concluzia că data la care se plătește salariul poate fi stabilită și/sau modificată prin contractul colectiv de muncă, fără încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, însă încheierea sau modificarea contractelor colective de muncă trebuie să respecte condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Inclusiv întocmirea și/sau modificarea regulamentului intern presupune consultarea organizației sindicale sau a reprezentanților salariaților, iar orice salariat interesat poate sesiza angajatorul și ulterior instanța competentă cu privire la dispozițiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

Dacă ne raportăm la dispozițiile art. 166 alin (1) din Codul muncii, salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună. Constatăm că intervalul nu poate fi mai mare de o lună, dar și că legiuitorul a prevăzut, cu caracter general, plata în bani.

În mod excepțional și numai dacă acest aspect este prevăzut în contractul individual și/sau colectiv de muncă, este posibilă plata unei părți din salariu în natură, însă cu respectarea dispozițiilor privind salariul minim pe economie în bani.

Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. În aceste condiții, angajatorul este cel care trebuie să  facă dovada că și-a achitat obligațiile prevăzute de lege, atât în cazul unui control, cât și în fața instanței.

Salariatul care nu a încasat drepturile salariale cuvenite se poate adresa instanței competente în termen de 3 ani din momentul nașterii dreptului, inclusiv după încetarea raportului de muncă sau dacă și-a exprimat acordul cu privire la reținerea unei sume din salariu.