Poate fi modificată unilateral data la care se plătește salariul?

Deși exista și anterior acestei modificări instrumentul legal prin care angajatorii care nu-și executau obligația de a plăti salariul conform contractului individual/colectiv de muncă sau regulamentului intern puteau fi sancționați, procedura presupunea două acțiuni ale inspectorilor de muncă și rar era sancționată cu amendă o astfel de abatere.

Și în prezent există, pe lângă posibilitatea de a sesiza inspectoratul teritorial de muncă, dreptul salariatului de a solicita, în instanță, obligarea angajatorului care nu și-a respectat obligația de a plăti la timp salariul la plata unor daune-interese, așa cum prevede art. 166 alin (4) din Codul muncii – „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”

Analizând dispozițiile art. 166 alin (1) din Codul muncii observăm, pe lângă precizarea că salariul se plătește în bani și cel puțin o dată pe lună, că data/datele la care se plătește salariul poate/pot fi prevăzută/prevăzute și în contractul colectiv de muncă ori în regulamentul intern, după caz.

Sigur, aceste dispoziții ne pot duce cu gândul că nu ar fi neapărat necesară precizarea datei/datelor la care se plătește salariul în contractul individual de muncă, însă dispozițiile Ordinului ministrului muncii nr. 64/2003 (pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă) instituie obligația precizării datei/datelor la care se plătește salariul chiar în cuprinsul contractului individual de muncă (lit. J. pct. 4).

Mai mult, teza II-a a punctului N. (modificată în 2011), element obligatoriu în cuprinsul contractului individual de muncă, prevede că „Orice modificare privind clauzele contractuale în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, conform dispozițiilor legale, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege.”

Astfel, chiar dacă data plății salariului este prevăzută și în regulamentul intern, ea trebuie să se regăsească și în cuprinsul contractului individual de muncă, nefiind posibilă modificarea acesteia fără încheierea unui act adițional, act ce presupune acordul părților.

Negocierea și stabilirea datei/datelor la care se plătește salariul în cadrul contractului colectiv de muncă ar putea face obiectul unei modificări a contractului individual de muncă fără încheierea unui act adițional, aceasta fiind o excepție prevăzută de art. 17 alin (5) din Codul muncii.

Putem spune că, aparent, există o neconcordanță între dispozițiile Codului muncii și cele care impun elementele obligatorii ale contractului individual de muncă, iar momentul plății salariului ar putea fi stabilit unilateral de către angajator în cadrul regulamentului intern, însă orice modificare a acestuia va impune și încheierea unui act adițional pentru modificarea literei J. pct. 4 din CIM.

Contractul colectiv și cel individual de muncă au la bază negocierea părților și exprimă acordul de voință al acestora, în timp ce regulamentul intern este întocmit de angajator, salariații fiind doar consultați, în funcție de forma de organizare colectivă aleasă, iar în unele situații fie nu pot avea loc aceste consultări (salariații nefiind organizați în sindicat sau nu au reprezentanți aleși), fie angajatorul nu are obligația întocmirii unui astfel de document.

În toate situațiile, data/datele la care se plătește salariul se va/vor regăsi în cuprinsul contractului individual de muncă, fără excepție, iar modificarea ulterioară presupune acordul părților, fie individual, fie colectiv.

În cazul unui acord colectiv, adică modificarea acestuia prin negocierea contractului colectiv, contractul individual de muncă poate fi modificat fără încheierea unui act adițional.

Modificarea pct. 4 al lit. J din contractul individual de muncă impune încheierea unui act adițional atunci când se modifică, prin regulamentul intern, data/datele la care se plătește salariul.

Un alt aspect important este cel al periodicității plății salariului, iar precizarea „cel puțin o dată pe lună” este de natură să limiteze intervalul dintre două plăți, dar și să confirme regularitatea acestuia.

Art. 260 alin (1) lit. s) prevede sancțiunea directă ce poate aplicată angajatorului, aceasta fiind amenda de la 5.000 la 10.000 de lei pentru fiecare persoană, fără a exista un plafon maxim, așa cum a fost prevăzut în cazul muncii nedeclarate sau subdeclarate, de exemplu.

Aplicarea sancțiunii de către inspectorii de muncă nu este de natură să limiteze dreptul salariaților de a solicita plata de daune-interese și nici nu exonerează angajatorul de la plata acestora.

Deși s-a dorit diminuarea sau eliminarea situațiilor în care plata salariilor se realiza cu întârziere, în realitate putem spune (forțat, ce-i drept) că rămâne nesancționată întârzierea repetată, dar care nu depășește o lună. 

De asemenea, inspectorii de muncă, atunci când sunt sesizați, pot dispune măsura respectării momentului stabilit de părți pentru plata salariului, iar ulterior pot sancționa angajatorul care nu a dus la îndeplinire această măsură, însă amenda nu se va raporta la fiecare persoană.