UPDATE: Reactivarea Comisiei fiscale centrale, oficializată. Activitatea sa e importantă pentru firme, deși există unele neajunsuri

Astfel, conform Ordinului MF nr. 1.059/2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 883/2021, Comisia fiscală centrală, care are “responsabilităţi de emitere a deciziilor cu privire la aplicarea dispoziţiilor Codului fiscal, Codului de procedură fiscală, legislaţiei subsecvente acestora, precum şi a legislaţiei a cărei aplicare intră în sfera de competenţă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”, a fost reactivată. Activitatea acesteia este importantă pentru companii, din moment ce comisia poate tranșa dilemele fiscale existente la nivelul MF sau al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și poate uniformiza activitatea personalului de control sau de soluționare a contestațiilor.

„Activitatea de interpretare unitară a legislației fiscale și procedural-fiscale este extrem de importantă în practică. De multe ori, dispozițiile din cuprinsul actelor normative adoptate în acest domeniu nu sunt suficient de clare și, în mod evident, generează interpretări diferite chiar între autoritățile administrative. În acest sens, salutăm inițiativa organelor fiscale de a relua activitatea Comisiei fiscale centrale și sperăm ca activitatea acesteia să contribuie într-un mod efectiv și eficient la crearea unui cadru legislativ mai previzibil pentru contribuabili”, a opinat, la solicitarea avocatnet.ro, Emanuel Băncilă, Partener și lider al practicii de litigii şi controverse fiscale la Radu și Asociații.

Din păcate, spune specialistul, posibilitatea de a sesiza comisia despre problemele de interpretare a legislației revine numai celor din MF și ANAF, motiv pentru care situațiile de acest gen pot fi destul de limitate în practică. Mult mai bine ar fi fost ca sesizările să poată veni inclusiv din partea mediului de afaceri.

„Totuși, avem o remarcă legată de modalitatea de sesizare a Comisiei, mai exact de lipsa accesului contribuabilului la declanșarea acestei proceduri. Subliniem că sesizarea comisiei se poate realiza numai de către structurile MF sau ANAF care constată fie existența unor opinii contrare, fie aplicarea neunitară a legislației. Apreciem, astfel, că situațiile în care aceste structuri vor apela la această procedură ar putea fi extrem de limitate în situația în care cade în sarcina organului fiscal să prezinte atât situația de fapt în legătură cu problematica ridicată, opiniile contrare sau modul de aplicare neunitar, cât și propunerile de soluții și un punct de vedere consolidat. În plus, chiar după momentul declanșării procedurii, mediul de afaceri nu își poate exprima un punct de vedere chiar și în condițiile în care comisia nu este obligată să-l ia în considerare.
 
Totodată, rămâne de văzut dacă reactivarea Comisiei fiscale centrale va avea vreun impact asupra limitării emiterii circularelor interne (nepublicate) privind modalitățile de aplicare și interpretare a prevederilor legale”, a explicat avocatul.

Când vine comisia cu decizii

În ceea ce privește atribuțiile concrete, Comisia fiscală centrală adoptă soluţii fiscale prin emiterea de decizii în situaţia în care:

• există opinii contrare formulate de către două sau mai multe structuri din cadrul MF sau de către o structură din cadrul MF şi de către o structură din cadrul aparatului central al ANAF, cu privire la interpretarea prevederilor legislației fiscale și ale celei procedural-fiscale;
• există aplicare neunitară a legislaţiei amintite de către organele fiscale competente;
• există conflict de competenţă între organul fiscal central şi o instituţie publică ce administrează creanţe fiscale; ori
• există conflict de competenţă între organele fiscale locale sau între organul fiscal central şi un organ fiscal local, care nu se poate soluţiona pe cale amiabilă.

În acest sens, sesizarea comisiei se face fie de către structura din cadrul MF sau ANAF învestită cu soluţionarea cauzei pentru care au fost emise opinii contrare, fie de către structura din cadrul MF sau ANAF care a constatat aplicarea neunitară a legislaţiei fiscale şi procedural-fiscale sau, după caz, de oricare dintre organele fiscale sau instituţiile publice ce administrează creanțe fiscale aflate în conflict.

„În concluzie, având în vedere rolul pe care îl acordă legea Comisiei fiscale centrale, activitatea acesteia ar putea avea o influență importantă în soluționarea controverselor născute în legătură cu interpretarea și aplicarea la situații concrete a normelor de drept fiscal sau procedural fiscal. Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm numărul foarte mic de decizii emise până acum de acest organ, precum și relevanța redusă a acestora”, a adăugat Emanuel Băncilă.

Deciziile Comisiei fiscale centrale pot duce la reexaminarea contestațiilor fiscale

Reactivarea Comisiei fiscale centrale este cu atât mai importantă cu cât, în contextul introducerii, pe final de 2020, a procedurii reexaminării în Codul de procedură fiscală, deciziile comisiei pot fi motiv legal de a cere reexaminarea deciziilor de soluționare a contestațiilor fiscale. Mai exact, reexaminarea se poate cere dacă ”ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se emite o decizie de către Comisia fiscală centrală care oferă o altă interpretare dispozițiilor legale incidente speței”.

În contextul în care activitatea de soluționare a contestațiilor fiscale va trece curând de la ANAF la MF, acolo unde este și comisia, specialistul se așteaptă la o colaborare foarte bună între entitatea de soluționare a contestațiilor și comisie. În plus, procedura reexaminării, care este favorabilă mediului de afaceri, va ajuta la degrevarea instanțelor.

„Reexaminarea unei contestații fiscale asupra căreia organul de soluționare fiscală s-a pronunțat deja constituie indubitabil un aspect pozitiv din mai multe perspective. În primul rând, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor este în plin proces de reorganizare, urmând a se reîntoarce în cadrul Ministerului de Finanțe. Prin ieșirea de sub umbrela ANAF, se așteaptă o mai bună conlucrare a acestei direcții cu celelalte direcții de specialitate din cadrul Ministerului, inclusiv cu Comisia fiscală. În viziunea noastră, organul de soluționare a contestațiilor ar trebui să fie unul dintre factorii activi care să sesizeze de cele mai multe ori Comisia fiscală.

În al doilea rând, reexaminarea va duce la degrevarea instanțelor de judecată de căile judiciare de atac, în condițiile în care decizia Comisiei fiscale este una favorabilă pentru contribuabili. Similar, menționăm că în ceea ce privește recursul în interesul legii prin care Înalta Curte de Casație şi Justiție a tranșat problema termenului de prescripție cu privire la inspecția fiscală referitor la impozitul pe profit (cinci ani în loc de șase ani), organul de soluționare a contestației a admis deja o cerere de reexaminare, nemaifiind necesară continuarea litigiului de contencios administrativ-fiscal”, a detaliat avocatul consultat de redacția noastră.

Cu această ocazie, Emanuel Băncilă a amintit că există niște condiții speciale de îndeplinit pentru a putea cere reexaminarea unei decizii de soluționare a contestației fiscale:

„Totuși, oportunitatea de a cere reexaminarea deciziei de soluționare ca urmare a emiterii unei decizii a Comisiei fiscale centrale sau invocarea acesteia direct în faţa instanței de judecată, în cadrul procesului, este un aspect ce trebuie apreciat în fiecare caz în parte. În primul rând, decizia Comisiei fiscale trebuie să ofere o interpretare diferită a dispozițiilor legale faţă de cea oferită de organul de soluționare a contestației.

În al doilea rând, există un termen limită de un an în cadrul căruia poate fi făcută cererea de reexaminare. Termenul de un an se calculează de la data comunicării deciziei negative de soluționare a contestației. Acest termen se aplică, însă, doar în situația în care contribuabilul nu a urmat procedura judiciară de atac în faţa instanței de judecată. Dacă s-a introdus acțiune în anularea deciziei de soluționare în faţa instanței de contencios administrativ, tot se poate cere reexaminarea, dar nu mai târziu de data la care instanța de judecată se pronunță în primă instanță cu privire la acțiunea în anulare.”