avocatnet.ro 
„Ce act administrativ se reexaminează? Se reexaminează decizia negativă emisă în soluționarea unei contestații fiscale - cu alte cuvinte, parcurgem faza contestației administrative și avem deja o decizie negativă. Oricine poate cere reexaminarea? Ei bine, răspunsul este nu. Avem patru ipoteze legale distincte. Doar aceste patru ipoteze permit reexaminarea”, a explicat miercuri, la o conferință de fiscalitate, Emanuel Băncilă, Partener și lider al practicii de litigii și controverse fiscale la Radu și Asociații.
Situația 1: Există o decizie anterioară sau ulterioară a CJUE contrară soluției.
Textul concret: „anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se adoptă o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE - n. red.), care este contrară deciziei de soluționare a contestației administrative.”
Conform specialistului, contribuabilul se poate folosi chiar și de decizii date de CJUE acum mulți ani, din moment ce textul permite asta, nu doar deciziile ulterioare: „Hotărârea poate să fie chiar anterioară deciziei de soluționare, dar bineînțeles că au relevanță în special hotărârile ulterioare unei astfel de decizii negative. Din descrierea ipotezei înțelegem că chiar și o hotărâre a CJUE care s-a pronunțat acum cinci sau zece ani, atât timp cât ea vine în contradicție cu decizia de soluționare, [poate fi folosită pentru a solicita reexaminarea].”
Principalul avantaj este, așa cum scriam mai sus, perioada mai scurtă necesară pentru a întoarce în favoarea firmei o decizie nefavorabilă a autorităților fiscale. „Care este principalul beneficiu? De ce să fac o reexaminare în loc să urmez procedura judiciară a contestării deciziei de soluționare? Întrucât cu siguranță un judecător va ține cont de o hotărâre favorabilă a CJUE. Foarte simplu: scutesc timp. O procedură judiciară de contestare a unei decizii de soluționare și implicit a unei decizii de impunere presupune cel puțin cinci ani de zile, pe când o simplă reexaminare apreciem că se poate finaliza în favoarea contriuabilului într-un termen de șase luni”, a subliniat Emanuel Băncilă.
Situația 2: Decizie anterioară sau ulterioară a ICCJ contrară soluției
Textul concret: „anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se adoptă o hotărâre judecătorească a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României (ICCJ - n. red.) fie pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, fie un recurs în interesul legii care dictează o anumită practică judiciară pentru problematica supusă analizei diferită de cea din decizia de soluționare a contestației.”
Așadar, este important de precizat că, în această situație, se pot folosi numai deciziile date de ICCJ pentru a soluționa un recurs în interesul legii sau pentru a dezlega o chestiune de drept. Acestea sunt probleme de interpretare de care se lovesc instanțele judecătorești și pentru care ICCJ dă soluții obligatorii general valabile.
„Nu vorbim de hotărâri pronunțate în spețele particulare ale contribuabililor - așa-numitul precedent judiciar. Aici sunt avute în vedere hotărârile speciale, cele care au un efect obligatoriu pentru toate subiectele de drept, în ceea ce privește problematica analizată - mă refer aici atât la contribuabili, cât și la autoritățile fiscale. Mă refer la recursul în interesul legii și la dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept. Hotărârea ICCJ poate să fie anterioară sau ulterioară deciziei de soluționare”, a detaliat Emanuel Băncilă.
Situația 3: Dispoziții legale neaplicate în soluție
Textul concret: „nu s-a avut în vedere aplicarea în speță a anumitor dispoziții legale care ar fi schimbat fundamental soluția adoptată.”
Deși Codul de procedură fiscală se referă în mod expres la dispoziții legale, partenerul de la Radu și Asociații spune că firmele se pot folosi chiar și de decizii date de ICCJ în spețe particulare. Cu alte cuvinte, precedentul judiciar poate fi fructificat pentru a arăta autorităților că interpretarea lor dintr-o decizie de soluționare a unei contestații a fost eronată.
„După cum se poate observa, ipoteza este subiectivă, este supusă unei game largi de interpretări. Aici, în opinia noastră, ar putea avea relevanță precedentul judiciar. Cu alte cuvinte, un contribuabil obține o hotărâre particulară, pe o anumită problematică fiscală, și acel precedent judiciar poate fi folosit într-o reexaminare (chiar pentru alt contribuabil), susținându-se că, atunci când a pronunțat decizia negativă, organul de soluționare n-a interpretat cum trebuie dispozițiile legale și, drept dovadă, există o hotărâre a Curții Supreme care interpretează în mod diferit acea dispoziție legală. Rămâne de văzut în ce măsură practica ulterioară va accepta această interpretare”, a lămurit specialistul.
Situația 4: Decizie ulterioară a Comisiei Fiscale Centrale contrară soluției
Textul concret: „ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se emite o decizie de către Comisia fiscală centrală care oferă o altă interpretare dispozițiilor legale incidente speței.”
Emanuel Băncilă a semnalat că această situație va deveni cu adevărat relevantă pentru contribuabili numai dacă acea comisie va avea o activitate constantă: „Din păcate, Comisia Fiscală Centrală are o perioadă importantă de când n-a mai activat. Să sperăm că acest lucru se schimbă și că atunci capătă o relevanță importantă și practica Comisiei.”
Important! În urma reexaminării, autoritățile pot fie să confirme decizia emisă inițial, fie să o retracteze și să emită o decizie nouă, favorabilă companiei care a apelat la acest mecanism.
eusaisapte
Comentarii articol (0)