Ca atare, Curtea a constatat că această orientare legislativă în materie fiscală a ținut seama de realitățile socio-economice existente, aspect cu privire la care, astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul are o largă marjă de apreciere (...)”, este explicat în Decizia CCR 425/2021, care a apărut marți în Monitorul Oficial. Prin aceasta a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ridicată de o firmă din Timișoara cu privire la articolul 489 din Codul fiscal.
Pe scurt, articolul respectiv de lege face referire la trei situații diferite în care autoritățile locale sunt împuternicite, practic, să supraimpoziteze proprietarii de bunuri mobile și imobile:
- Se pot stabili cote adiționale la impozitele și taxele locale, în funcție de criterii economice, sociale, geografice, urbanistice, precum și în funcție de necesitățile bugetare locale; cotele adiționale nu pot fi mai mari de 50% față de nivelurile maxime stabilite în Titlul IX din Codul fiscal;
- Se poate majora impozitul pe teren cu până la 500%, începând cu al treilea an, pentru terenurile agricole nelucrate timp de doi ani consecutivi;
- Se pot majora impozitul pe clădiri și impozitul pe teren cu până la 500%, pentru clădirile și terenurile neîngrijite aflate în interiorul localităților.
Cu alte cuvinte, regulile fiscale care permit supraimpozitarea sunt în acord cu Constituția din moment ce toți proprietarii care au imobile neîngrijite, de exemplu, sunt obligați să plătească impozite mai mari. Problematic ar fi fost dacă doar anumiți proprietari cu imobile neîngrijite erau supraimpozitați, în timp ce alți proprietari cu imobile neîngrijite nu erau supraimpozitați - abia atunci am fi vorbit de o discriminare, conform raționamentului Curții.
„Principiile constituționale amintite implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor, întrucât fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni (...). Din cele de mai sus, rezultă că stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit”, au lămurit judecătorii.
Impozitele locale sunt, în esență, cele stabilite pentru clădirile, terenurile și vehiculele pe care le au în proprietate persoanele fizice și juridice. În altă ordine de idei, luna viitoare urmează termenul pentru plata tranșei a doua din 2021 a impozitelor locale.