Concediul de carantină se plătește integral, dacă deplasarea s-a făcut în interes de serviciu. Cum demonstrează asta angajatorul

Într-un răspuns transmis la solicitarea avocatnet.ro de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), reprezentanții instituției au explicat că, din a șasea zi de concediu medical pentru carantină, angajatorul nu mai are obligația plății indemnizației în cazul celor care s-au aflat, de exemplu, în vacanță în țări aflate în zona galbenă sau roșie.

Carantina este obligatorie la întoarcerea în România pentru cei ce revin din țări aflate pe lista statelor galbene sau roșii dacă nu s-au vaccinat, nu au trecut prin boală în ultimele 180 de zile sau nu prezintă un rezultat negativ al unui test PCR efectuat cu cel mult 72 de ore înainte pe intrarea pe teritoriu.

Totuși, în același răspuns, CNAS ne-a scris că “[î]n situația în care persoana care primește decizie de carantină în urma deplasării din dispoziția angajatorului într-o astfel de zonă, indemnizația pentru concediul medical aferent se suportă potrivit reglementărilor generale, adică integral din bugetul FNUASS / bugetul instituției, după caz”.

Astfel, dacă angajatorul trimite un salariat într-o zonă de risc, iar cel din urmă primește la întoarcerea în România o decizie de carantină, firma va plăti indemnizația de concediul medical pentru toată perioada carantinei, urmând ca, ulterior, să solicite decontarea din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS). 

Pentru ca diferențierea motivului deplasării într-o zonă de risc să poată făcută și demonstrată, a fost oficializată recent forma declarației care trebuie completată de către cei cărora li se impune carantina la întoarcerea în țară și care trebuie depusă la cei ce le plătesc indemnizația de concediu medical, în majoritatea cazurilor aceștia fiind angajatorii.

Mențiunile ce apar în declarația pe propria răspundere din Ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.898/855/2021, ce a fost publicat marți în Monitorul Oficial, prevăd două variante pentru măsura carantinei:

• instituită ca urmare a unei deplasări în interes personal;
• institută ca urmare a unei deplasări care nu a fost în interes personal.

Astfel, dacă a fost instituită carantina ca urmare a unei deplasări care nu a fost în interes personal, ci din interes de serviciu, angajatorul va avea obligația de a plăti indemnizația medicală pentru toate cele 14 zile de carantină pentru coronavirus.

Cum ar trebui să demonstreze mai departe angajatorul că respectivul salariat chiar a fost plecat în interes de serviciu?

În afară de păstrarea declarației pe propria răspundere completată și semnată de salariat, angajatorul trebuie să aibă o dovadă ca l-a trimis pe acesta într-o zonă de risc, iar astfel de deplasări ale salariaților intră sub incidența dispozițiilor privind delegarea sau detașarea, după caz.

“Putem spune că, cel puțin teoretic, declarația salariatului este suficientă, fiind incidente dispozițiile Codului penal privind falsul în declarații și uzul de fals, însă numai sub aspectul decontării integrale a indemnizației, nu și în privința relației de muncă.

Practic, delegarea:

• reprezintă „exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă”;
• presupune „plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.”

Observăm că, în cazul deplasărilor în interes de serviciu, angajatorul trebuie să emită o decizie/ordin de deplasare și să achite/deconteze cheltuielile respective, acestea fiind, la rândul lor o confirmare a declarației salariatului”, a explicat Dan Năstase, consilier juridic specializat în domeniul relațiilor de muncă pentru redacția noastră.

În plus, în cazul detașării este obligatorie și completarea și transmiterea acestui lucru în Revisal, în termenul prevăzut de HG 905/2017.

Consilierul juridic recomandă ca documentele justificative să fie păstrate în conformitate cu dispozițiile legale și, la nevoie, prezentate autorităților competente, chiar dacă ele nu sunt solicitate atunci când se transmite cererea de decontare.