avocatnet.ro 
Concediul fără plată pe care-l pot cere salariații se acordă numai în două împrejurări: atunci când aceștia au probleme personale de rezolvat sau atunci când îl vor pentru formare profesională. Nicio situație reglementată de lege nu prevede intrarea în concediu fără plată, cu atât mai puțin din voința exclusivă a angajatorului, din cauză că activitatea e redusă, nu sunt încasări, prin urmare, nici bani de salarii ș.a.m.d..
În drept, angajatorul nu poate să-l trimită acasă pe angajat, fără să-i plătească nimic, o zi, două sau o perioadă mai lungă de timp. Concediul fără plată nu este dat din inițiativa angajatorului, ci este doar cerut de angajat, iar angajatorul doar achiesează la cererea de concediu.
Dacă activitatea este redusă ori s-a întrerupt, din motive economice, în contextul pandemiei și instituirii unor măsuri care restricționează, de exemplu, accesul celor fără certificat verde la serviciile oferite de firmele respective, angajatorul nu poate decide să-i trimită acasă pe angajați, neplătiți, fără să trebuiască să respecte rigorile Codului muncii privind șomajul tehnic.
Cu toate că s-a pus problema de curând să se readucă în vigoare măsura decontării indemnizațiilor de șomaj tehnic de către stat, trebuie să ne aducem aminte că mecanismul șomajului tehnic există în Codul muncii și independent de starea de alertă, de pandemia de COVID-19 ș.a.m.d..
Premisa șomajului tehnic din Codul muncii e reducerea sau întreruperea temporară a activității angajatorului din cauza unor motive economice, tehnologice, structurale sau altora similare.
„Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: (...) c) în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare”, prevede Codul muncii la art. 52.
Obligația de a plăti indemnizația de șomaj tehnic, fie că o decontează statul sau nu, trebuie respectată de angajator. Firmele suportă aceste indemnizații, integral, din fondul de salarii - adică din propriul buzunar. Iar dacă nu acordă indemnizațiile, firmele riscă câte o amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei.
„(1) Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 52 alin. (3).
(2) Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin. (1), salariații se vor afla la dispoziția angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității”, prevede articolul 53 din Codul muncii.
„Suspendarea contractelor de muncă în cazul dificultăților economice, structurale, tehnologice sau similare este o decizie pe care angajatorul o va lua având la bază o analiză temeinică a situației de fapt, dar și ținând cont de măsura în care activitatea poate reveni la normal și de perioada de timp pentru care își permite să plătească indemnizația cuvenită atunci când aceasta nu poate fi decontată.
În cazul în care nu se ia în calcul revenirea la situația anterioară și dificultățile impun desființarea unor posturi, nu există o condiție impusă angajatorilor de a suspenda contractele de muncă anterior deciziei privind desființarea locurilor de muncă”, a explicat pentru redacția noastră consilierul juridic specializat în relații de muncă Dan Năstase.
Criscriss