Directiva „whistleblowers”: Cum ar trebui să trateze compania raportările avertizorilor care conțin informații obținute prin metode nelegale

Directiva UE 1.937/2019 stabilește o serie de măsuri destinate protecției celor care atrag atenția asupra unor nereguli întâlnite într-o companie sau asupra practicilor ilegale ale acesteia, acestea fiind obligatoriu de implementat și la noi, până, cel mai târziu, în data de 17 decembrie 2021. Transpunerea ar urma să se facă printr-un proiect de lege pus în dezbatere. 

Conform Directivei europene 1.937/2019, avertizorii de integritate sunt persoanele care efectuează raportări și care au obținut informații referitoare la încălcări ale legii într-un context profesional, mai exact, orice fel de activități în care aceste persoane sunt implicate și care le permit să afle despre încălcări ale legii comise în legătură cu sau în cadrul activității unei companii/angajator. 

Practic, avertizorul comunică unei persoane desemnate (din firmă sau terț, desemnat special) o raportare de încălcare a legii în contextul companiei. Iar firma va trebui să analizeze fiecare astfel de raportare și, apoi, dacă e cazul, va lua măsurile de remediere corespunzătoare. 

Ce se va întâmpla însă dacă avertizorul vine, în sprijinul celor raportate, cu probe care au fost nelegal obținute? Angajatorul nu ar trebui să bareze o investigație sau să respingă raportul doar pentru că consideră că probele au fost nelegal obținute - de altfel, nu ar avea calitatea să tranșeze, la prima vedere, dacă o probă adusă în față de avertizor este sau nu legal obținută.

„Nu există vreo obligație legală de a se investiga modalitatea în care probele au fost obținute de către avertizor. Asta înseamnă că, pe deoparte, nelegalitatea obținerii unor probe de către avertizor nu poate fi nici motiv pentru clasarea raportării, adică pentru a nu se mai da curs acesteia, pentru a nu se mai lua măsuri subsecvente, de remediere. Din perspectiva mea, cred că nici nu există motive pentru a refuza utilizarea unor probe motivat de eventuala nelegalitate a obținerii lor. 

Trebuie avut în vedere altceva: în măsura în care aceste probe sunt utilizate ulterior de către angajator pentru a fundamenta actele pe care le întreprinde, măsurile de remediere, dacă sunt folosite în instanță, de exemplu, ar trebui să fie avute în vedere regulile privind mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură civilă. Aș mai adăuga faptul că o companie poate decide, de la caz la caz, că are nevoie de o investigație aprofundată”, a explicat George Trandafir - Asociat Senior, practica de Drept Societar , NNDKP, în cadrul webinarului “Noi obligații legale pentru companii: Directiva privind protejarea avertizorilor de integritate - conformare, implementare, impact” organizat recent de avocatnet.ro.

În mare, legea va aduce unele obligații ce nu ar trebui ignorate de companiile cu peste 50 de angajați. Scopul directivei și, subsecvent, al legii este acela de a oferi protecție celor care scot la lumină încălcările legii de care au luat cunoștință în legătură cu mediul profesional. Asta înseamnă, în principal, că acestora - avertizorilor - trebuie să li se creeze canale de raportare adecvate și că represaliile sunt interzise.