Recompensarea orelor suplimentare: Ce riscă angajatorul care nu ia în seamă orele muncite în plus, pe lângă amendă

Atât timp cât angajatorul i-a cerut salariatului să presteze ore suplimentare și acesta a fost de acord, această muncă făcută în plus nu este o „favoare” făcută de angajat, ci implică o serie de obligații din partea angajatorului. De curând chiar, Codul muncii le permite angajatorilor să ofere ore/zile libere plătite salariaților care au efectuat ore suplimentare într-un termen mai lung de timp, respectiv 90 de zile de la acumularea lor, față de 60 de zile, termen-limită existent înainte de 5 octombrie.

Util: Câte ore suplimentare poate munci maximum un salariat

Cum menționam și anterior, dacă activitatea nu îi permite angajatorului să îi ofere timp liber plătit în număr egal cu orele muncite în plus, trebuie să le recompenseze printr-un plus la salariu. Dacă nu are menționat în regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă sporul prevăzut pentru acest tip de muncă (sau dacă nu are obligația de a avea aceste documente de muncă), atunci angajatorul trebuie să acorde sporul prevăzut de Codul muncii de 75% din salariul de bază.

Citește și: Compensarea cu timp liber a orelor suplimentare, la încetarea CIM, ar putea opera în timpul preavizului?

Dacă nu primește niciunul dintre cele două drepturi legale pentru orele suplimentare prestate, salariatul are la îndemână varianta depunerii unei sesizări la inspectoratul teritorial de muncă, ce poate aplica, în urma unui control, o amendă de maximum 3.000 lei pentru fiecare salariat descoperit în această situație, precum și acționarea în instanță a angajatorului pentru a primi drepturile bănești aferente orelor muncite în plus, alături de taxele de judecată.

“Ca principiu general de drept al muncii, compensarea orelor suplimentare se face cu timp liber, pentru că salariatul are nevoie de repaus. Trebuie să își refacă capacitatea intelectuală și capacitatea fizică de muncă. Dar, (...) în practică, angajatorii marșează pe o necunoaștere a legilor sau a drepturilor de către salariați și, de cele mai multe ori, nu numai că nu compensează orele suplimentare în timp liber, ci nici măcar nu le contorizează, nu le înregistrează și nu le remunerează. (...) Orele suplimentare ar trebui să fie, în esență, excepția”, a punctat, într-o altă ocazie, Anca Iulia Zegrean, Partener și Coordonatorul practicii de Dreptul Muncii în cadrul Biriș Goran SPARL. 

Specialista Biriș Goran a avertizat asupra faptului că instanța îl poate obliga pe angajator să plătească orele suplimentare și, în plus, acțiunea le poate păta inclusiv reputația în piața muncii.

Totuși, dincolo de consecințele financiare, există și riscul ca, în situația în care angajatorul nu a ținut corect evidența orelor de muncă și, implicit, a orelor prestate suplimentar, să fie tras la răspundere din punct de vedere penal, a mai subliniat Anca Zegrean. Lipsa unei contorizări corecte a orelor suplimentare poate antrena și o acțiune în instanță ce ar putea viza infracțiunea de fals, cu efecte penale atât asupra angajatorului, cât și a persoanelor care au întocmit, au semnat și au aprobat respectivele evidențe de muncă.

Un lucru foarte important de reținut în contextul recompensării orelor suplimentare este că salariatul, indiferent că cere angajatorului sau instanței, are la dispoziție doar trei ani timp în care să își ceară drepturile. După scugerea acestei perioade, drepturile salariatului se pierd, mai exact, așa cum prevede Codul civil, indiferent dacă le cere angajatorului sau instanței.

În acest context, am vrea să menționa o situație adusă la cunoștința redacției noastre de unul dintre cititori: persoana respectivă spunea că unul dintre colegii săi a acumulat, în decursul a 10 ani, circa 2.100 de ore suplimentare. Situația este una inacceptabilă, atât pentru că angajatorul a permis acumularea atâtor ore suplimentare fără a le recompensa, cât și pentru că salariatul nu și-a cerut drepturile de-a lungul anilor. Dacă ar vrea să își recupereze drepturile bănești, salariatul ar putea să ceară angajatorului sau instanței doar banii pentru orele suplimentare din ultimii trei ani, pentru restul timpului fiind depășită perioada de prescripție.

Citește și Refuzul de a efectua muncă suplimentară nu constituie abatere disciplinară, iar salariatul nu poate fi dat afară