Situația de fapt. În cauză a fost implicată Amper Metal Kft, o societate maghiară, care a încheiat un contract de prestări servicii de publicitate cu o altă firmă stabilită în Ungaria, în vederea aplicării de autocolante cu inscripția „Amper Metal” pe mașini la un campionat de curse auto. Amper Metal a plătit în cursul anului toate facturile emise de prestatorul serviciilor de publicitate și a dedus TVA-ul aferent, dar Fiscul din Ungaria a respins deducerea acestui TVA în integralitate pe motivele că:
- nu ar fi existat o legătură între serviciile de publicitate achiziționate și operațiunile taxabile generatoare de venituri ale societății (instalații electrice);
- comparativ cu prețurile de pe piață, valoarea facturilor emise era disproporționată;
- achiziția a fost nerentabilă, deoarece nu a generat o creștere a cifrei de afaceri pentru Amper Metal.
Concluziile Curții. CJUE confirmă încă o dată importanța existenței unei legături directe și imediate între achiziții și livrări sau între achiziții și întreaga activitate economică desfășurată de o persoană impozabilă. Atunci când achiziția unui bun sau a unui serviciu nu reprezintă un cost direct pentru persoana impozabilă, ceea ce ar presupune că nu există o legătură directă și imediată între o achiziție și o vânzare, se va analiza dacă este un cost general, angajat în vederea realizării activității economice în ansamblu, indiferent dacă această achiziție a generat sau nu o creștere a cifrei de afaceri. În plus, în exercitarea dreptului de deducere este irelevant faptul că o tranzacție economică de o anumită natură este efectuată la un preț mai mare decât celelalte prețuri de pe piață, atâta timp cât contraprestația bănească a fost efectiv plătită la valoarea înscrisă în factură.
Așadar, în ceea ce privește exercitarea dreptului de deducere, valoarea unei cheltuieli angajate și impactul, favorabil sau nefavorabil, asupra cifrei de afaceri sunt irelevante, atâta timp cât contraprestația efectiv plătită de societate corespunde cu baza impozabilă din facturile emise și se poate stabili o legătură directă și imediată între achiziții și livrări (în condițiile unor costuri directe) sau între achiziții și activitatea economică în ansamblu (în cazul costurilor generale).
Aceasta este concluzia ce trebuie reținută ca urmare a deciziei CJUE în cauza C-334/20 și sperăm ca autoritățile fiscale din România să țină cont de ea, iar legiuitorul să o implementeze chiar în normele pentru aplicarea Codului Fiscal, așa cum a făcut cu multe ale hotărâri ale CJUE care au dat claritate textului legal, fapt ce ajută atât contribuabilii, cât și autoritățile fiscale.