CJUE: Necesitatea sau oportunitatea unei achiziții e irelevantă la deducerea TVA. Speța e utilă pentru contribuabilii cărora le-a fost refuzat dreptul de deducere de către Fisc

Articol scris de Diana Tanasă, Tax Consultant, și Bogdan Costea, Tax Partner.

„Articolul 168 din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale în temeiul căreia administrația fiscală refuză beneficiul dreptului de a deduce TVA‑ul achitat în amonte de o persoană impozabilă cu ocazia achiziționării unor servicii de la alte persoane impozabile care fac parte din același grup de societăți, pentru motivul că aceste servicii ar fi fost prestate simultan către alte societăți ale acestui grup și că achiziționarea lor nu ar fi fost necesară sau oportună, atunci când se dovedește că serviciile menționate sunt utilizate în aval de această persoană impozabilă în scopul operațiunilor sale taxabile”, este concluzia din hotărârea CJUE din 12 decembrie 2024 cu privire la cauza C-527/23.

Situația de fapt. În cauză a fost implicată Weatherford Atlas Gip (WAG), o societate românească ce face parte din grupul de societăți Weatherford, un prestator de servicii petroliere la nivel global. În 2016, WAG a preluat prin fuziune Foserco, o societate românească al cărei obiect de activitate constă în prestarea de servicii anexe extracției petrolului și gazelor naturale.

După preluarea societății Foserco, WAG a făcut obiectul unei inspecții fiscale inclusiv asupra obligațiilor preluate de la Foserco, organele de inspecție constatând faptul că, în perioada 2015-2016, Foserco (și, ulterior, WAG) a achiziționat de la societăți din cadrul grupului Weatherford servicii de asistență și suport în diferite domenii de activitate (de exemplu, suport IT, HR, marketing, contabil, juridic etc.), aceste servicii fiind prestate de entități stabilite în afara României (mai exact, în afara UE) în legătură cu care Foserco (și, ulterior, WAG) a aplicat mecanismul taxării inverse în materie de TVA. De aceste servicii prestate centralizat beneficiau și alte filiale ale grupului Weatherford.

Ca urmare a inspecției, organele fiscale au refuzat dreptul de deducere a TVA‑ului pe care Foserco (și, ulterior, WAG) îl achitase în amonte, prin mecanismul taxării inverse, doar pentru o parte din aceste servicii (doar pentru bucata de preț corespunzătoare acelor prestații considerate de organele fiscale ca nefiind probate prin intermediul documentelor justificative furnizate), motivând această decizie prin faptul că nu a fost probată cu documente necesitatea serviciilor și că documentele furnizate de societate nu sunt în măsură să dovedească în ce au constat serviciile. Pe cale de consecință, organele fiscale au considerat că nu a fost justificat cu documente faptul că a fost îndeplinită condiția de fond pentru deducerea TVA.

Concluziile Curții. CJUE confirmă încă o dată importanța principiului neutralității TVA-ului, reamintind faptul că dreptul de deducere a TVA nu poate fi limitat dacă bunurile/serviciile sunt achiziționate în scopul operațiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere ale persoanei impozabile. În acest sens, reamintim principiul enunțat de CJUE și în alte hotărâri pronunțate, potrivit căruia „dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 și următoarele din Directiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA‑ului și, în principiu, nu poate fi limitat. În special, acest drept se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte”.

În acest context, este necesar să existe o legătură directă și imediată între achizițiile efectuate în amonte și operațiunile taxabile/scutite cu drept de deducere ale persoanei impozabile efectuate în aval sau între achiziția respectivă din amonte și ansamblul activității economice a persoanei impozabile, atunci când vorbim de cheltuielile generale ale persoanei impozabile.

Astfel, nu este relevant dacă serviciile de asistență și suport sunt furnizate simultan altor companii din cadrul grupului, atât timp cât între aceste servicii prestate societății și activitatea economică a acesteia există o legătură directă și imediată. Mai mult decât atât, organele fiscale și instanțele naționale au obligația să țină seama de toate împrejurările în care s‑au desfășurat operațiunile în discuție și să ia în considerare numai operațiunile care sunt în mod obiectiv legate de activitatea taxabilă/scutită cu drept de deducere a persoanei impozabile.

Prin urmare, Curtea confirmă într-un mod explicit că nu prezintă relevanță în aprecierea deductibilității TVA dacă achiziționarea serviciilor era necesară sau oportună, Directiva TVA necondiționând exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului de un criteriu de rentabilitate economică a achiziției efectuate. Cu alte cuvinte, se confirmă faptul că organele fiscale nu ar trebui să efectueze un control de oportunitate atunci când analizează deductibilitatea TVA a achizițiilor unei societăți, ci ar trebui să analizeze doar legătura acestora cu operațiunile economice efectuate ce dau drept de deducere, respectiv dacă aceste achiziții sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor economice ce dau drept de deducere. 

Din păcate, Curtea nu a abordat în cuprinsul hotărârii sale și consecințele aplicării mecanismului de taxare inversă pentru achiziția acestor servicii, respectiv faptul că prin acest mecanism se exclude posibilitatea fraudării bugetului de stat, după cum rezultă chiar din Circulara nr. 693567/2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

În concluzie, în ceea ce privește exercitarea dreptului de deducere a TVA pentru serviciile achiziționate intragrup, această hotărâre statuează faptul că nu este relevant (i) dacă serviciile respective sunt furnizate simultan și altor companii din cadrul grupului sau (ii) dacă achiziția acestora era necesară sau oportună, atât timp cât persoana impozabilă ce face achiziția poate dovedi, prin elemente obiective, că există o legătură directă și imediată între serviciile achiziționate și operațiunile sale taxabile/scutite cu drept de deducere sau între serviciile achiziționate și ansamblul activității sale economice.

Litigiul din această cauză nu este o noutate pentru practica națională, organele fiscale din România contestând frecvent deductibilitatea fiscală a serviciilor intragrup, atât din perspectiva impozitul pe profit, cât și din perspectiva TVA. Din experiențele controalelor fiscale avute, putem confirma faptul că negarea deductibilității fiscale a serviciilor intragrup este una dintre cele mai frecvente spețe întâlnite în practica organelor fiscale din România.

În ciuda abundenței jurisprudenței CJUE pe această temă, organele fiscale naționale continuă să respingă în mod constant dreptul de deducere a TVA pentru astfel de servicii din varii motive, precum lipsa unor dovezi suficiente că serviciile au fost prestate, faptul că serviciile sunt prestate, dar în beneficiul societății-mamă, faptul că nu se poate demonstra beneficiul economic obținut de către filiala română, faptul că serviciile achiziționate nu sunt oportune/necesare sau faptul că activitățile întreprinse de prestatorul afiliat pot fi asigurate prin resursele interne ale filialei.

Deși această hotărâre a fost mult așteptată de către specialiștii din domeniu, în opinia noastră aceasta nu înlătură practica organelor fiscale naționale de a solicita filialelor din România ale grupurilor multinaționale de societăți ce achiziționează astfel de servicii dovezi disproporționate ce atestă prestarea efectivă sau beneficiul economic obținut ca urmare a achiziției serviciilor respective. 

Totuși, așa cum am precizat mai sus, un element de noutate adus de această hotărâre este faptul că CJUE a precizat într-un mod explicit faptul că necesitatea/oportunitatea unei achiziții nu este relevantă în vederea exercitării dreptului de deducere a TVA-ului achitat în amonte. În opinia noastră, această precizare va fi utilă și în ceea ce privește alte achiziții, nu doar de servicii, efectuate de contribuabilii români și pentru care organele fiscale contestă oportunitatea sau necesitatea.