Plătitorii de impozit pe profit au posibilitatea de a accesa o facilitate fiscală pentru sponsorizările pe care le fac către ONG-uri și biserici. Asta înseamnă că o parte din impozit nu mai ajunge la bugetul de stat, ci la acele entități. Astfel, inspectorii din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) au verificat cu atenție, în 2024, aplicarea facilității în practică, ceea ce se poate întâmpla și în 2025. Citește articolul
Declarațiile 101, adică cea obișnuită pentru plătitorii de impozit pe profit și cea specială pentru grupurile de impozit pe profit, urmează să fie modificate pentru a reflecta noutățile din domeniu ale anului 2024, potrivit unui proiect de ordin pus recent în dezbatere la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). În principal, este vorba de introducerea de prevederi legate de impozitul minim și recuperarea pierderilor. Citește articolul
Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat cu privire la faptul că, atâta timp cât serviciile sunt achiziționate în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, nu poate fi refuzat dreptul de deducere a TVA pe motiv că serviciile au fost furnizate simultan altor societăți din grup sau că achiziția acestora nu este oportună. Citește articolul
Reprezentanții Comisiei Europene au inițiat, în septembrie 2023, un proiect de directivă pentru a stabili, pentru prima oară la nivelul Uniunii Europene, un set comun de reguli pentru prețurile de transfer. Totuși, șansele ca acest document să fie aprobat și pus în aplicare sunt minime, în condițiile în care statele membre ale UE și-au exprimat opoziția față de demers, informează Federația Europeană a Consultanților Fiscali. Citește articolul
Digitalizarea economiei globale și adoptarea accelerată a muncii la distanță au determinat Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) să inițieze „The Base Erosion and Profit Shifting”, cunoscut deja ca BEPS 2.0 - un set de reguli de planificare fiscală menite să împiedice companiile să exploateze lacunele din legile fiscale naționale ca modalitate de a evita plata taxelor. În timp ce conceptul de bază permanentă („permanent establishment” - PE) rămâne un aspect important, munca la distanță introduce noi straturi de complexitate fiscală, care necesită o atenție sporită din partea companiilor. Citește articolul
Prețurile de transfer se referă la prețurile la care entitățile asociate din cadrul unui grup multinațional tranzacționează bunuri, servicii, proprietăți sau împrumuturi între ele. Conform principiului valorii de piață („arm’s length principle”), aceste tranzacții trebuie să fie comparabile cu cele efectuate de părți independente. Metoda marjei nete (TNMM) este una dintre metodele aprobate de liniile directoare ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și se aplică pentru a determina dacă marja netă realizată de contribuabil într-o tranzacție controlată este similară cu marjele realizate de entități independente în tranzacții comparabile. Citește articolul
Acordarea unei bonificații de 3% din impozitele anului 2024, pentru contribuabilii bun-platnici, se aplică, în cazul plătitorilor de impozit pe profit, inclusiv dacă vorbim de grupuri fiscale și de cei ce datorează impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Citește articolul
Persoanele juridice și fizice care au datorii fiscale restante la finele lunii august 2024 pot beneficia în curând de o amnistie fiscală - adică de anularea accesoriilor pentru plata principalului. Totodată, contribuabilii corecți beneficiază, în premieră, de o bonificație pentru plata impozitelor pe afacerile din 2024. Cele două măsuri majore sunt prinse într-o ordonanță de urgență oficializată recent de Guvern, însă pentru aplicarea lor este nevoie de două proceduri speciale. Citește articolul
Criteriile de mărime ale entităților raportoare, stabilite prin reglementările contabile referitoare la situațiile financiare anuale, au fost actualizate oficial de Ministerul Finanțelor (MF). Modificările recente sunt pentru a transpune la noi o directivă europeană de anul trecut. Citește articolul
Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat faptul că simpla apartenență la același grup de societăți sau existența unui contract de prestări servicii între două societăți din state membre diferite nu este suficientă pentru a considera că societatea beneficiară a serviciilor dispune de un sediu fix în celălalt stat. Mai mult decât atât, CJUE a reamintit faptul că nu se poate vorbi de sediu fix atunci când resursele umane și tehnice de care dispune o societate în celălalt statul membru nu sunt distincte de cele prin care îi sunt furnizate serviciile sau dacă aceste resurse umane și tehnice nu asigură decât activități pregătitoare sau auxiliare. Este vorba de decizia CJUE în cauza românească C-533/22 „Adient”. Citește articolul