ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Un angajat prestează activități pentru mai multe companii dintr-un grup, dar are contract doar cu una dintre ele. Ce e în neregulă aici?

Libertatea economică este un drept fundamental, iar acesta este recunoscut atât de Constituție, cât și de legislația europeană și internațională, însă relațiile de muncă au reguli clare și peste care nu se poate trece chiar dacă ne aflăm într-o structură complexă de business, în care mai multe persoane juridice au același asociat, acționar sau administrator și între entitățile din grupul de firme se desfășoară anumite activități comune sau strâns legate între ele. Ideea de a „împrumuta” un angajat de la o firmă din grup la alta nu poate să existe făcând abstracție de legislația muncii, nici chiar dacă angajatul n-ar avea o problemă cu asta. Deși detașarea e soluția evidentă, ea nu este adoptată pentru că cele două sau mai multe companii care folosesc munca aceluiași angajat au nevoie, de fapt, fiecare de câte un angajat propriu - dar e mai simplu și mai ieftin să-l utilizeze pe același. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Un angajat, un contract de muncă și trei angajatori. România nu a reglementat încă ideea de „employee sharing”, dar practica ne arată că se poate (nelegal)

Un contract de muncă presupune prestarea muncii pentru un singur angajator, iar angajator înseamnă o singură persoană juridică, chiar dacă asociatul/asociații deține/dețin părți sociale/acțiuni în mai multe societăți sau chiar dacă administratorul are această calitate și în cadrul altei societăți, inclusiv în situația în care acestea își desfășoară activitatea în același perimetru. Citește articolul