Interviu cu un profesor Montessori: „Nu vă axați pe recompense și pedepse, ci pe motivarea interioară a copilului”

Articol scris de Roxana Ioana Ancuța

Monalisa Marin este profesor Montessori de mai bine de cinci ani, meserie pe care a practicat-o în Suedia, Germania și Egipt. În contextul pandemiei și al confuziei create inclusiv în sistemul educațional, sunt foarte binevenite sfaturile unui instructor Montessori.

„Aș începe cu ceea ce e mai important: respectă copilul, vorbește și ascultă copilul ca și cum ai face-o cu un adult! Asigură-te că îi oferi în fiecare zi oportunitatea de a experimenta lucruri concrete și reale. Include-l în activitățile tale zilnice, privește lucrurile din perspectiva lui. Observă copilul obiectiv, fără să faci presupuneri și fără să judeci. Fii ghidul lui, pregătește-te să ai răbdare! Este esențial ca părinții să înțeleagă faptul că micuții lor sunt capabili de realizarea mult mai multor lucruri decât își imaginează ei”.

Organizarea mediului în care trăiește copilul

Atunci când mediul este organizat, și există un loc bine definit destinat oricărui lucru sau oricărei activități, copilul își va însuși o anumită disciplină. Va deveni mai responsabil cu obiectele din camera lui și cu utilitatea acestora. Pentru a putea organiza mediul, cea mai importantă modificare în perimetrul copilului este să faci totul accesibil lui. Este recomandat:

• să depozitați lucrurile copilului în sertarele de jos sau în coșuri (totul trebuie să fie la nivelul ochilor copiilor, pentru a vedea și alege singuri ce doresc sau ce au nevoie – inclusiv hainele);
• chiuvetă mică, amplasată la nivelul copilului, pentru a îi oferi șansa de a se spăla singur pe mâini și, de asemenea, de a ajuta la pregătirea mesei. Sau la orice altă activitate din bucătărie;
• jucăriile, jocurile, creioanele, pensulele pentru pictat, acuarelele etc să fie și ele depozitate pe rafturi joase;
• depozitați gustări sănătoase pe rafturile de jos ale frigiderului.

Activități care țin vie curiozitatea copilului

Activitățile în care se implică juniorul trebuie să fie motivante. Să îi facă plăcere, să îl provoace într-un mod pozitiv și constructiv. Toate aceste recomandări care țin de metoda Montessori sunt foarte ușor de implementat și au rezultate foarte bune.

• familiarizați copilul cu activități care implică transferul obiectelor cu mâinile. Depozitați apa în carafe mici, pe un raft aflat la nivelul copilului, în așa fel încât să își poată turna singur în pahar, atunci când îi este sete;
• lăsați-l să transfere lucruri mici dintr-un coș sau castron în altul. Cu ajutorul unei linguri, a unui clește, a unei pensete etc. Transfer de apă cu un burete dintr-un castron în altul, cu pipeta, transferul apei dintr-o carafă mică în alta. Sau dintr-o carafă în alte două sau mai multe recipiente. Identice sau diferite;
• rotiți jucăriile și cărțile, o dată la câteva săptămâni (scopul este să ținem vie curiozitatea copilului și să o dezvoltăm, din ce în ce mai mult). Renunțați la orice obiect inutil din camera copilului.

Alte activități recomandate:

• lustruirea unei piese de metal, de lemn, a unei oglinzi sau a pantofilor;
• pregătirea unei gustări (un platou mic pe care să pună un măr, castraveți, morcovi, ouă sau alte alimente care sunt la îndemâna lui).

Trebuie reținut că metoda Montessori dezvoltă independența copilului în activitățile lui. „Învățați și încurajați copilul să deschidă și să închidă singur nasturi, fermoare. Să lege șireturi ori să facă fundițe. Prin toate aceste activități, copilul devine independent, își dezvoltă abilitățile motorii, învață să se coordoneze și să se concentreze mult mai bine. Trebuie să ne focusăm pe motivarea interioară a copilului, nu pe recompense sau pedepse. Cuvântul înseamnă totul și trebuie să știm cum și când să-l folosim. Ghidăm copilul să îi placă și să caute. Sentimentele de împlinire și mândrie vin odată cu învățarea fiecărui lucru nou. Cu începerea și terminarea cu succes a unei activități.”

Camera Montessori de acasă

Deși multor copii le plac camerele multicolore și încărcate cu diverse accesorii, sistemul Montessori are alte recomandări. Și anume: spațiul în care copilul își desfășoară activitățile să fie, înainte de toate, sigur. Să fie bine aerisit, ordonat și atrăgător. Și amenajat cât se poate de simplu.

Până la vârsta de doi ani, televizoarele sau alte ecrane și monitoare electronice nu sunt recomandate în camera copilului. Nu este recomandat nici mobilierul masiv și greu. Scaunele și mesele trebuie să fie ușoare, obiectele din cameră să se afle la nivelul copilului și, dacă se poate, să fie confecționate din materiale cât mai naturale. Camera poate fi amenajată în funcție de pasiunile fiecărui copil, astfel încât să existe un spațiu dedicat muzicii, de exemplu. Al picturii, al lucrului manual sau al cititului.

Patul Montessori

După activitățile frumoase de peste zi, copilul se va retrage în spațiul dedicat somnului. Și aici există sugestii legate de locul în care micuțul va dormi. Patul Montessori este diferit de cel clasic. Este mai simplu, comod și se află aproape de nivelul solului.

Prin metoda Montessori se încurajează dormitul pe o saltea amplasată direct pe podea, în ideea încurajării libertății de mișcare a copilului și a independenței acestuia. Patul Montessori ori salteaua Montessori oferă o viziune diferită copilului asupra camerei în care se află. Mult mai liberă, completă. Neobturată de barele unui pătuț clasic (dacă vorbim despre bebeluși, de exemplu).

Cine a întemeiat metoda Montessori?

Maria Montessori (1970, Italia – 1952, Olanda) a fost medic, antropolog și pedagog. A fost una dintre primele femei care au absolvit facultatea de medicină în Italia. Bazele educației Montessori le-a pus din momentul în care a început să se ocupe de copii cu deficiențe mentale. Aplica, în interacțiunea cu aceștia, metode și tehnici personale de educare a copiilor.

Concret, primul pas în domeniu l-a făcut în anul 1907. Atunci când a fost numită la conducerea unui grup de grădinițe dintr-o suburbia a Romei. La câțiva ani după implementarea acestui sistem, metoda Montessori a început să se extindă. Întâi în toată Italia, după care în Europa și apoi în toată lumea.

Maria Montessori a practicat, dezvoltat și promovat această formă de învățământ preț de aproape 50 de ani. A fost foarte apreciată datorită sensului profund umanitar, nediscriminatoriu şi pacifist al concepţiei şi activităţii sale.

Principiile de bază oferite de metoda Montessori

Principiile de bază ale educației Montessori sunt câteva idei simple, dar importante.

• auto-educarea și aplicarea imediată a ideilor învățate;
• crearea de grupe educaționale care să fie divizate pe vârste (grupa de copii de 3-5 ani, de 6-9 ani etc.);
• încurajarea copiilor să ia propriile decizii și să le respecte;
• parteneriatul cu părintele;
• dezvoltarea caracterului;
• orientarea spre cunoaștere;
• copiii învaţă totul din mediul înconjurător;
• mediu fără obiecte inutile;
• curățenia și aranjarea locului în care copiii își desfășoară activitățile să fie făcute de ei înșiși.

Principiul după care se ghidează practicile Montessori este al libertății controlate. Copiii sunt în permanență încurajați și motivați să lucreze singuri, sau împreună cu alte persoane, și să își formeze un ritm al lor. Totul se desfășoară într-o atmosferă caldă, în armonie și respect reciproc.

Sala de clasă Montessori

Acestea sunt echipate în așa fel încât să respecte anumite reguli. Fiecare sală este echipată cu materiale care permit, într-o primă fază, învățarea copiilor prin intermediul simțurilor, iar mai târziu, prin citire și scriere. În activitățile de predare sunt incluse artele vizuale, muzica și mișcarea. Toate materialele didactice sunt atent selectate.

De asemenea, ele sunt amplasate cât mai la îndemâna copiilor, pentru a favoriza independența lor.  În clase nu există bănci, ci doar mese comune de lucru, covorașe de lucru, zone de lectură unde copiii își desfășoară activitatea. Deoarece predarea se face în mod natural și spontan, temele nu sunt necesare, iar pasiunile copiilor sunt încurajate în permanență.

Fraze cheie folosite de instructorii Montessori

Educatorii au, evident, rolul lor bine determinat și foarte important în educația Montessori. Ne referim la un aspect mai punctual, în ceea ce îi privește. Și anume, intervenția lor atunci când doresc să corecteze un comportament negativ al copilului. Observând mediul înconjurător și reacțiile copilului, comportamentul lui la mediul înconjurător, educatorul poate stabili ce anume nu merge bine. Iată și câteva exemple de fraze pe care profesorii Montesorii, dar și părinții e bine să le adreseze copiilor:

„Te-am văzut muncind din greu.” Se merge pe principiul „laudă efortul copilului, mai degrabă decât rezultatele acestuia”. Acest principiu îl motivează mai mult pe copil. Îl ajută să creadă în forțele proprii.

„Ce crezi despre munca ta?” Întrebând copilul ce crede despre propria sa muncă și nerăspunzând în mod direct, instructorul Montessori ajută mai mult copilul. Îl ajută să înceapă să își evalueze singur lucrarea/proiectul, pentru el însuși, în loc să aștepte aprobarea adultului.

„Unde ai putea căuta asta?” O întrebare strategică cu rolul de a dezvolta independența copilului și de a-l ajuta să ceară ajutorul adultului cât mai rar.

Citate clasice ale Mariei Montessori

• „Înlăuntrul copilului se află soarta viitorului.”
• „Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
• „Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului.”
• Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul.”
• „Inteligenţa omului nu vine din nimic: ea se făureşte pe temeliile aşezate în perioadele de formare a simţurilor la copil.”

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.