Cum se acordă tichetele de vacanță pentru salariații „semi-bugetari”

Eficiența voucherelor de vacanță a susținut industria turismului din România, acesta fiind și motivul care a stat la baza recentei ordonanțe de urgență prin care s-a stabilit că salariații plătiți din fonduri publice vor beneficia până în 2027 de 1.450 de lei, în fiecare an, pentru recuperarea capacității de muncă, creșterea productivității muncii și de motivare a acestuia (concret, e vorba de OUG 131/2021).

De asemenea, pot beneficia de vouchere de vacanță toți salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă, dacă au negociat cu angajatorul acest drept, suma maximă fiind chiar mult mai mare.

În același timp, în continuare, există o serie diferențe între salariații plătiți din fonduri publice (bugetari) și cei care lucrează în beneficiul angajatorilor persoane juridice private, aici fiind incluse și companiile în care statul român este acționar.

Prima și cea mai importantă diferență este chiar sistemul de salarizare care, în cazul celor plătiți din fonduri publice este reglementat, mai mult sau mai puțin just, printr-o lege și prin alte acte normative cu caracter special, cum ar fi cele în baza cărora sunt acordate anumite sporuri.

În cazul salariaților care au încheiat un contract individual de muncă cu un angajator care nu intră în categoria celor prevăzuți expres și limitativ de Legea 153/2017, sistemul de salarizare am putea spune că este, cel puțin teoretic, mai flexibil, mai permisiv, fiind rezultatul negocierilor colective și/sau individuale și că sunt utilizate toate facilitățile fiscale pe care legislația le permite.

O astfel de posibilitate este chiar acordarea voucherelor de vacanță salariaților, plafonul maxim prevăzut de lege fiind chiar de aproape 10 ori mai mare în comparație cu cel prevăzut pentru bugetari, adică 6 salarii minime brute.

Dacă în cazul salariaților plătiți din fonduri publice angajatorii au obligația de a acorda cei 1.450 lei/an sub formă de vouchere de vacanță, în cazul celorlalți nu este impusă o astfel de obligație, fiind prevăzut exclusiv plafonul maxim deductibil, iar atât acordarea în sine, cât și suma fac obiectul negocierilor.

Când OUG 8/2009 a fost modificată, în 2017, cei care lucrau pentru firmele la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară au dobândit și ei dreptul la voucherele de vacanță, tot cu respectarea plafonului pentru salariații „100% bugetari” - acordarea voucherelor era prevăzută și pentru ei la fel ca pentru bugetari, dar, ulterior, din cuprinsul alin (2) art. 1 al OUG 8/2009 au fost eliminate dispozițiile acestea, iar în acest moment putem spune că sunt aplicabile dispozițiile alin art. 1 alin (4), coroborate cu cele ale alin (1),  adică plafonul maxim este contravaloarea a cel mult 6 salarii minime brute pentru toți angajatorii care nu sunt prevăzuți la alin (2).

În aceste condiții, putem constata că dreptul salariaților non-bugetari și al celor „semi-bugetari” de a beneficia de vouchere de vacanță depinde de rezultatul negocierilor colective și/sau individuale, iar în urma acestora vor fi stabilite, prin contracte colective de muncă ori prin regulamentul intern regulile și modul de acordare, respectiv:

• numărul beneficiarilor din unitate care pot primi vouchere de vacanță și nivelul sumelor care se acordă beneficiarilor sub forma voucherelor de vacanță, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor;

• categoriile de beneficiari care primesc vouchere de vacanță.

Angajatorii menționați la art. 1 din ordonanța de urgență, alții decât unitățile din domeniul bugetar, care acordă vouchere de vacanță beneficiarilor, vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită «Vouchere de vacanță», sumele destinate acoperirii valorii nominale a voucherelor de vacanță.