Decontarea serviciilor turistice și voucherele de vacanță n-ar trebui acordate unui salariat pentru același concediu, sfătuiesc specialiștii

E vorba, pe de o parte, de decontarea serviciilor turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului (în țară sau în străinătate), pentru angajații proprii și membrii de familie ai acestora. Dacă angajatorul face această decontare în limita anuală (pe salariat) a unui câștig salarial mediu brut (6.095 de lei, în 2022), atunci nu se datorează taxe salariale la stat, potrivit Codului fiscal.

Pe de altă parte, e vorba de voucherele de vacanță (folosibile numai în țară) pe care le poate acorda angajatorul salariaților în cuantum de cel mult șase salarii minime brute pe țară (15.300 de lei în 2022), conform OUG 8/2009. Dacă acordă vouchere în această limită anuală (pe salariat), atunci angajatorul datorează la stat numai impozitul pe venit (în cotă de 10%).

Din moment ce ambele beneficii au cam același scop, angajatorii ar trebui să evite să acorde unui salariat, pentru același concediu, atât vouchere, cât și decontarea serviciilor turistice. Desigur, beneficiile pot fi acordate alternativ aceluiași salariat, în ani fiscali diferiți (în 2022 vouchere și în 2023 decontarea, de exemplu), dar nu în același an și pentru același concediu.

„N-aș putea zice 100%, e vorba de un raționament profesional. Dar, totuși, cred că riscul este destul de mare și n-aș sfătui un angajator să acorde și vouchere de vacanță, și decontarea efectivă a serviciilor turistice”, a avertizat marți, la conferința fiscală avocatnet.ro, Cristian Rapcencu, Managing Partner la Noutăți contabile. Practic, riscul ar fi ca ulterior autoritățile să facă reîncadrări și să ceară plata unor taxe suplimentare.

• Citește și: Cele trei variante în care angajatorul poate să dea bani de vacanță angajaților săi și care este cea mai avantajoasă.

În același timp, specialistul a încurajat companiile să acorde mai des decontarea serviciilor turistice, din moment ce Codul fiscal permite asta. Însă cu mare atenție la suma decontată, pentru că, dacă se depășește plafonul, se datorează taxe salariale.

„Ideea este să nu depășească nivelul salariului mediu brut. În acest an, creșterea este destul de mare față de cea din 2021. Un angajator poate deconta salariaților săi concediile efectuate, cazarea, inclusiv transportul (cu trenul, cu mașina etc.), în limita aceasta de 6.095 de lei pe an, pentru fiecare angajat. Nu se datorează taxe salariale. (...) Dacă depășesc plafonul, acea sumă se consideră avantaj net primit de către angajat și, pentru calculul contribuțiilor (pensii, sănătate) și impozitului pe venit, trebuie mers pe suta majorată. Trebuie luată invers suma și văzut care ar fi venitul brut aferent sumei nete de care a beneficiat angajatul”, a explicat Cristian Rapcencu, care a subliniat că decontările ar trebui neapărat prevăzute în regulamentul intern al firmei sau în contractele individuale de muncă.

Făcând o comparație între cele două beneficii, specialistul a apreciat că cel mai avantajos ar fi decontarea serviciilor turistice: „Decontarea serviciilor de turism e mai puțin limitativă. La vouchere de vacanță plafonul ar fi ceva mai mare - e vorba de șase salarii minime brute pe țară de care poate beneficia fiecare angajat în parte. Numai că acolo se datorează și impozitul pe salarii, în cotă de 10%. Aici, la decontarea serviciilor turistice, în limita de 6.095 de lei pe an, pentru fiecare angajat, nu se datorează nimic la bugetul de stat.”

Referitor la factura emisă pentru serviciile turistice, e important de știut că aceasta nu trebuie să fie neapărat pe firmă, ci poate fi și pe numele salariatului care beneficiază de decontare. Aici, de amintit că sumele acordate de angajator sunt deductibile limitat în cazul plătitorilor de impozit pe profit. „Factura ar fi bine să fie pe firmă, dar nu este obligatoriu. Indiferent dacă factura e pe numele angajatului sau al societății, cheltuiala poate fi dedusă în limita a 5% din fondul de salarii”, a mai spus fiscalistul.