CJUE: Firmele datorează TVA și pentru sumele cerute suplimentar la neîndeplinirea obligațiilor contractuale

„Cauza C-90/20 adaugă încă o piesă la puzzle-ul pe care îl putem denumi generic «TVA penalități/despăgubiri», puzzle ce s-a construit până acum prin cauzele C-277/05, C-250/14, C-295/17 și C-43/19. Până acum, legiuitorul român nu a simțit nevoia să adapteze în vreun fel legislația la modul de interpretare al CJUE în aceste cauze, însă, odată cu cauza C-90/20, considerăm că este de datoria legiuitorului să analizeze cu atenție toate aceste cauze și să decidă modificarea sau clarificarea legislației în acord cu acestea”, a precizat, la solicitarea avocatnet.ro, Delia Cataramă, Tax Partner la Viboal FindEx.

Mai precis, specialista spune că vizată indirect de jurisprudența CJUE este prevederea de la litera b a alineatului 4 al articolului 286 din Codul fiscal. Această dispoziție stabilește în prezent că baza de impozitare a TVA-ului nu cuprinde „orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate.”

„În baza acestei prevederi, în România orice sume percepute pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, peste tarifele negociate, sunt nepurtatoare de TVA. Or, această prevedere nu are un echivalent în Directiva europeană de TVA. (...) Cum nu am regăsit un echivalent, ne întrebăm automat dacă este această prevedere compatibilă cu Directiva de TVA? Această întrebare ne-o puneam și înainte de decizia CJUE în cauza C-90/20, dar odată cu această cauză întrebarea devine mai stringentă”, a explicat Delia Cataramă.

În cauza în care judecătorii CJUE s-au pronunțat luna trecută era vorba de o firmă daneză care administra parcări pe terenuri private. Societatea stabilea regulile pentru folosirea parcărilor și taxele de parcare, iar la încălcarea regulilor percepea taxe suplimentare (așa-zise taxe de control) pentru care nu plătea TVA la stat. Însă Fiscul danez a considerat că inclusiv pentru acele taxe suplimentare trebuie plătit TVA, interpretare care a fost validată ulterior de CJUE.

„În opinia noastră, această hotărâre impune legiuitorului român să analizeze în ce măsură art. 286 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal este compatibil cu interpretarea CJUE. Considerăm important că această hotărâre a stabilit că sumele trebuie considerate contravaloarea unei prestații indiferent de motivul încălcării regulamentului. În opinia noastră, doar unele dintre motivele de încălcare a regulamentului ar genera ideea ca taxa de control este contravaloarea unei prestații. Însă în hotărârea CJUE nu se face vreo distincție.

Astfel, dacă am lua ca exemplu doar motivul «tichetul de parcare nu a fost plasat corespunzător pe parbriz», este opinia noastră că taxa de control aplicată pentru nerespectarea acestei reguli se încadrează perfect în categoria «sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate», definită de art. 286 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, și, deci, într-o situație similară din România, probabil că am fi considerat că trebuie facturată fără TVA. Totuși, cauza C-90/20 ne pune pe gânduri cu privire la corectitudinea gândirii noastre. De aceea, în opinia noastră, legiuitorul ar trebui să analizeze toate aspectele care au condus la această decizie și să adapteze în consecință legislația sau măcar să o clarifice prin normele de aplicare”, a subliniat fiscalista de la Viboal FindEx.

Atenție! Intepretările date prin hotărâri ale CJUE trebuie aplicate de către toate instanțele judecătorești din UE, inclusiv cele din România, care se confruntă cu spețe similare.